08:35
Levi Strauss, pe numele său original Loeb, cel care avea să creeze unul dintre cele mai durabile și mai populare obiecte vestimentare, un fashion icon, plecând de la nevoia căutătorilor de aur din California, inventatorul blugilor albaștri, s-a născut în Buttenheim, Bavaria, pe 26 februarie 1829, iar părinții lui erau Hirsch Strauss și Rebecca Haas Strauss.
Băiatul avea trei frați mai mari și trei surori mai mici. Numeroasa familie a îndurat multe din simplul fapt că membrii săi erau evrei și săraci. În 1848, la doi ani după ce tatăl lui Levi a murit din cauza tuberculozei, tânărul și surorile lui au emigrat în Statele Unite, unde cei patru frați s-au întâlnit cu alți doi mai mari, deja stabiliți în New York, proprietari ai unui magazin alimentar. Foarte rapid, junele imigrant a învățat ce înseamnă negoțul, prilej pentru noi oportunități de muncă.
După ce-a avut o tentativă de-a merge în San Francisco pentru a găsi aur și a se îmbogăți, și-a deschis singur un magazin asemănător celui deținut de frații lui mai mari pe coasta de est, căruia i-a dat numele „Levi Strauss & Co”.
Viața avea să-i ia o turnură radicală în clipa când un client i-a trimis o scrisoare. În 1872, croitorul din Reno, Nevada, Jacob Davis, i-a dezvăluit felul unic în care fabrica pantaloni pentru clienții săi, punând nituri în locurile în care se uzau mai mult. Davis voia să patenteze invenția, însă avea nevoie de un partener de afaceri pentru a beneficia de sprijin financiar în acest sens.
Levi a agreat mult ideea, iar pantalonii întăriți au fost patentați de Jacob Davis și Levi Strauss & Company pe 20 mai 1873. Astfel au luat ființă blugii albaștri. Strauss era aproape convins că lumea va cumpăra salopetele lor, lucru care s-a întâmplat. La început, acestea erau făcute dintr-o pânză foarte groasă, greu de purtat. De aceea, compania a schimbat materialul folosit cu denim. Ideea de a croi blugii albaștri le-a venit inventatorilor în momentul în care și-au propus să vopsească denimul albastru doar pentru a ascunde decolorarea ce putea apărea de la purtare.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Afacerea lor a luat amploare în momentul în care Levis a cumpărat fabrica Mission and Pacific Woolen Mills în 1875. După dispariția lui, nepotul acestuia, Jacob Stern, a preluat întreaga activitate și-a devenit președintele companiei. Strauss nu s-a însurat niciodată și n-a avut copii, motiv pentru care a oferit mare parte din averea sa orfanilor și oamenilor săraci. Un alt bizar aspect este acela că inventatorul blugilor albaștri, pe care-i poartă acum toată planeta, n-a purtat niciodată niște blugi Levis. Pentru simplul motiv că erau pentru muncitori, la acea vreme, iar ca om de afaceri, avea o reputație de menținut. Drept urmare, nu se prezenta în public decât în costum.
Odată cu trecerea timpului, chiar dacă a rămas activ în companie, Strauss a început să dea mai multe responsabilități nepoților săi, care lucrau pentru el. El a continuat să fie generos cu cei care aveau nevoie, oferind fonduri pentru 28 de burse la Universitatea din California, în 1897. În 1901 Levi Strauss a adăugat buzunarul din stânga spate, devenind până în prezent modelul standard de blugi, cel cu cinci buzunare.
Omul de afaceri era membru al ramurii reformiste a iudaismului, a ajutat la înființarea Congregației Emanu-El, prima sinagogă evreiască din orașul San Francisco și a oferit bani mai multor organizații caritabile, inclusiv celor care se ocupau de orfani. Levi Strauss a murit pe 26 septembrie 1902 și a fost înmormântat în Cimitirul din Colma, California, lăsând prin testament compania celor patru nepoți ai săi, Jacob, Sigmund, Louis și Abraham Stern, copiii surorii lui, Fanny. Averea sa valora la acel moment aproximativ 6 milioane de dolari, adică echivalentul a peste 147.500.000 de dolari astăzi.
Cercetările privind comerțul cu materialul care se folosește la blugi arată însă că acesta a apărut în orașele Genova din Italia și Nîmes din Franța la sfârșitul secolului al XVI-lea. Gênes, cuvântul francez pentru Genova, poate fi originea cuvântului “blugi”. În Nîmes, țesătorii au încercat să reproducă țesătura italiană și au dezvoltat o una similară care a devenit cunoscută sub numele de denim, de la “de Nîmes”.
Țesătura de la Genova era un material textil de calitate medie și cu cost rezonabil și era folosită în general pentru haine de lucru, iar marinarii au adoptat rapid acest material deoarece aveau nevoie de haine trainice. Denimul din Franța era mai grosier, considerat de calitate superioară și era folosit pentru articole de îmbrăcăminte gen salopete.
Termenul de blugi apare pentru prima dată în 1795, când un bancher elvețian pe nume Jean-Gabriel Eynard și fratele său, Jacques, au mers la Genova, unde au deschis o afacere înfloritoare. În 1800 trupele lui Massena au intrat în oraș, iar Jean-Gabriel a fost însărcinat cu aprovizionarea lor, așa că le-a oferit uniforme tăiate din pânză albastră numită “bleu de Genes”.
În 1955, după ce James Dean a apărut în filmul “Rebel fără cauză” purtând blugi, pantalonii au devenit la modă în Statele Unite și treptat în întreaga lume.
