De la ciocănar la revizia de vagoane, pe scena teatrului românesc. Alexandru Arșinel a avut o poveste de viață fascinantă. S-a născut în prag de război, și-a trăit primii ani din copilărie în sărăcie, singurele sale „jucării” fiind armamentul lăsat în urma conflictului militar. A știut ce înseamnă foamea, lipsa banilor, dar a visat la mai mult. Artistul a povestit cum a ajuns să fie actor.
Alexandru Arșinel și-a dedicat mai bine de șase decenii din viață scenei teatrului românesc. A scris istorie alături de Stela Popescu, a fost directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. Dar povestea lui a început în cu totul alte condiții. Actorul s-a născut în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, într-o familie modestă.
Și-a trăit primii ani ai copilăriei cu sunetele bombardamentelor ca fundal al vieții de zi cu zi, a știut ce înseamnă sărăcia, foamea, iar jucăriile sale erau armamentele rămase după conflictul militar. Sunt amintiri pe care nu a vrut să le dea uitării, rememorându-le în paginile volumului autobiografic.
„Armamentul rămas după război reprezenta jucăria noastră. Mergeam pe malul Șomuzului, săpam o groapă, puneam gloanțele înăuntru, dădeam foc și vă imaginați cât de încântați eram de zgomotul care se auzea”, și-a descris Alexandru Arșinel copilăria, în cartea sa.
Nu era singur la părinți, mai avea un frate și o soră. Cu toate că nu aveau posibilități materiale, mama lor mereu găsea o cale de pune mâncare pe masă pentru copii. A învățat de mic că unica șansă de a-și depăși condiția și a-și ajuta familia era munca.
Tatăl său îl voia angajat la CFR, însă a ratat admiterea la facultate, ceea ce a creat tensiuni uriașe și cuvinte grele între el și părintele său.
„Scoală-te, biserica mă-tii, că te duc la Revizia de vagoane să te fac ciocănar”, și-a amintit Arșinel cuvintele tatălui său.
Mama lui a fost cea care l-a încurajat să își încerce norocul în București, unde a intrat primul la facultatea de teatru. Lipsa banilor a fost acut resimțită de tânărul Arșinel, care și-a petrecut primele luni de studenție locuind într-o cămară de alimente, de doi metri pe un metru și jumătate. S-a mutat apoi cu tatăl unui coleg, bolnav de inimă, pentru a-l îngriji.
Când și-a obținut buletinul de București era deja soț. Arșinel și soția sa au primit o casă ce avea baia și toaleta pe hol, la comun. Acolo i s-a născut și primul copil.
„Țin minte că Marilena, ca să îi facă baie copilului, freca bine cada, apoi turna spirt și îi dădea foc pentru a o dezinfecta. Așa dezastru era acolo”, a mai povestit Alexandru Arșinel în cartea sa.