Mănăstirea Tanacu, stigmatizată după uciderea unei sore monahale în timpul unei exorcizări în 2005, va fi reconstruită. „Județul Vaslui e plin de oameni credincioși, au nevoie”. EXCLUSIV

În curtea mănăstirii, asupra căreia pogorâse o liniște stranie, un aer de tristețe și împietrirea oricărei mișcări, intraseră mai mulți polițiști, dar și membri echipajului unei ambulanțe sanitare. Era luna iunie a anului 2005, ziua a optsprezecea.

Pe jos era întins un trup în nemișcare, firav, făcut, parcă, una cu pământul. De aproape puteai desluși chipul stins al unei copile, nu mai mult de 18 ani. Ochii, largi deschiși, fixau cețos cerul zdrențuit de nori. Globurile ochilor se micșoraseră nefiresc și se adânciseră în orbitele galbene, iar pe trup, pielea se lipise de oase, ca un veșmânt uitat la soare.

Copila fără de suflare era Irina Cornici, soră monahală la mănăstire, loc in care, nu cu foarte mult timp în urmă, își găsise ajutor și sprijin din partea măicuțelor de aici.

Sora Irina a agonizat pe cruce fără ca cineva să intervină

Paramedicii au deschis trusa și au încercat să o readucă în simțiri. Asistenta i-a înțepat brațul topit, găsind cu greu o venă. Prima doză de adrenalină și nicio reacție, nici un semn. A doua doză, și nimic, Și tot așa, până la a șasea doză de adrenalină. Inima fetei împietrise. Moartea puse stăpânire definitiv pe micuța făptură.

În acel iunie din 2005, un călugăr de la Mănăstirea „Sfânta Treime” Tanacu, Daniel Corogeanu, și patru măicuțe au crucificat pe sora Irina Cornici, într-un ritual de exorcizare. Sora Irina, care suferea de schizofrenie, cu manifestări episodice de stări de agitație și pierdere a controlului, a fost ținută pe crucea făcută special pentru ritual, timp de trei zile. Chinuită, și în ultimele ore de viață, agonizând fără ca cineva să intervină. Călugărul Corogeanu a spus, atunci, că sora Irina „este posedată de demoni”, că „au intrat dracii în ea”, și a considerat că doar prin exorcizare poate fi vindecată. Sora Irina a murit în chinuri.

Impact.ro

Kate Middleton, gafă COLOSALĂ! S-a văzut tot de față cu Regele Charles. William a înnebunit...

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Călugărul și măicuțele au fost acuzate de crimă. Daniel Corogeanu a fost condamnat la 14 ani de închisoare, iar măicuțele, care l-au ajutat, la pedepse cu închisoare cuprinse între cinci și opt ani.

Oamenii își făceau cruci cu ochii roată după stafia Irinei

Tragedia i-a cutremurat pe localnici, pe cei din vecinătatea comunei și a satelor din jur, vestea, purtată parcă de un vânt rău prevestitor, a străbătut țara în lung și-n lat. O vreme, locul a tot fost vizitat de mulțimi, în grupuri sau singuratici, mânați de o curiozitate, aceeași, parcă, precum cea care în întunecatul Ev Mediu, strângea mulțime la decapitări, tras pe roată sau în țeapă și alte schingiuiri, care mai de care mai groaznice. Toți voiau să vadă locul unde s-a petrecut grozăvia.

Apoi, ușor ușor, asupra mănăstirii s-a așternut o liniște vinovată. Oamenii veneau mai rar. Spuneau rugăciuni, după care plecau tăcuți făcându-și cruci, cu privirile roată ca și cum s-ar fi ferit de vreo stafie. A sorei Irina. Cea omorâtă pe cruce. Ducă-se pe pustii cel Necurat!

Crăpături în ziduri tot mai mari, ca urmă a zbaterii unui blestem

În 2011, mănăstirea s-a transformat în locaș monahal de călugări. Stigmatul pus pe mănăstire era încă povară grea. Dar timpul curgea, oamenii își vedeau de atâtea și atâtea treburi pe care orânduirea și stăpânirea mai marilor țării, mai mult le sporeau, decât să le scadă și să le rezolve. Dar cum la vremuri grele, oamenii de la țară tot în credința în Dumnezeu își găsesc alinul și mângâierea și speranța de a răzbate și de a înfrânge orice năpastă, și-au întors fața din nou spre mănăstire.

Multă vreme, ani întregi, mare parte nefiind locuit și animat, o parte din complexul monahal a căzut în paragină. Crăpături tot mai mari au început să se întindă, ca urmă a zbaterii unui blestem pe cale să piară, să se stingă, și pe zidurile bisericii și ale chiliilor. Era semn clar că era vremea unei înnoiri, a unei desprinderii de trecutul sumbru și scuturarea de amintirile rele și de stigmatul pus pe locaș.

Astfel, nu cu mult timp în urmă, Înaltele Preasfințite fețe bisericești din regiune au luat hotărârea să reclădească din temelii Mănăstirea Tanacu.

Inițiativa aparține, în mod special, Preasfințitului episcop Ignație, împreună cu părintele stareț al mănăstirii Bujoreni, Euharist Micu, iar proiectul vizează construirea unui nou complex monahal, care acum 17 ani se numea „Sfânta Treime”,

Părintele Caliopie: „Mănăstirile, locașuri de rugăciune, cultură, de liniște, de morală”

Reporterul IMPACT.RO, care a aflat de curând de inițiativa părintelui Caliopie, a luat legătura cu acesta, preotul stareț acordând IMPACT.RO un interviu în exclusivitate, oferind detalii despre acest proiect precum și motivația înfăptuirii acestuia.

„Județul Vaslui este unul din frumoasele județe ale Moldovei. Plin de oameni credincioși, de evlavie și de credință. Oamenii aceștia se hrănesc din Biserică, exact cum se hrănește floarea sau planta din Lumină. Bisericile și mănăstirile sunt pentru ei inima românului. Mănăstirea Tanacu este o mănăstire așezată chiar la marginea orașului Tanacu, iar în județul Vaslui mai este doar o singură mănăstire, la Moreni, cu câteva măicuțe și un duhovnic.

Mănăstirea Tanacu este o mănăstire de monahi unde se desfășoară mai multe taine. Taina maslului, la cerere, spovedanie, la cerere, liturghie zilnică, dezlegări, parastase, rugăciuni de sănătate, rugăciuni de izbăvire de ce-i necurat, iar necesitatea acestor rugăciuni în viața credincioșilor are, pe de-o parte, și un efect placebo, pentru că omul știe că este sub mâna lui Dumnezeu, are și un efect duhovnicesc, pentru că ei știu că se află sub mâna Duhului Sfânt și se simte astfel pacea și liniștea Duhului Sfânt, și are, pe deasupra, și binecuvântarea lui Dumnezeu, când sunt spovediți și împărtășiți, și trăiesc sub har și în afară de păcate.

Iar mănăstirile sunt niște locașuri de rugăciune, cultură, de liniște, de morală, etică și viață sporită duhovnicească, prin care oamenii se curăță de majoritatea patimilor grosolane care bântuie astăzi societatea”.

Drumul de patru kilometri spre mănăstire, un calvar pentru credincioși

Reporterul IMPACT.RO: „Sfinția Voastră, ce presupune acest proiect? Este vorba de reparare, de renovare?”

Părintele Caliopie: „Legat de proiectul pe care l-am pus la punct, vorbim de reactivarea mănăstirii, după incidentul nedorit din 2005. Zidurile vechiului complex, ale bisericii și chiliilor monahilor au crăpat. Există chiar risc de prăbușire, în caz de cutremur. De asemenea, drumul de aproape patru kilometri, care leagă orășelul Tanacu de mănăstire, drumul străbătut de credincioși ca să vină la liturghie sau la alte taine și trebuințe spirituale, are nevoie de o îmbunătățire, acum fiind pietruit cu un fel de macadam colțuros și dur, și se parcurge cu dificultate.

Iar oamenii vin cu diferite mijloace de transport și oamenii care asigură aceste transporturi spun că ei, dacă drumul este rău, nu vin până la mănăstire pentru că își strică mașinile. Și gândiți-vă că patru kilometri pe jos, pentru oamenii bătrâni înseamnă un efort uriaș, oboseală și suferință.

Astfel, ar fi binevenit dacă mănăstirea ar fi puțin ajutată, odată pentru repararea drumului, apoi pentru construirea noii biserici și a complexului monahal integral. Acum, de scurt timp, mănăstirea Tanacu a reînviat cel puțin spiritual, iar viața monahală s-a înfiripat din nou, într-o obște de monahi tineri, dornici și de mântuire, și de împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu, dar și de transmiterea vieții spirituale pe meleaguri moldovene”.