10:30
Marin Moraru şi bunul său prieten, Gheorghe Dinică, nu au fost niciodată atraşi de funcţiile de conducere. Marii noştri actori, dispăruţi între timp, au ales mereu să joace doar cartea meseriei alese la mijlocul secolului trecut, nu şi pe cea a funcţiilor de conducere, aşa cum explică Lucia Moraru, văduva lui Marin Moraru, pentru impact.ro.
“Niciodată soţul meu nu şi-a pus chestiunea aceasta, aceea de a ocupa o funcţie de conducere. Şi nici bunul său prieten, Gheorghe Dinică, cu care dealtfel a fost coleg în studenţie la actorie, la clasa profesoarei Dina Cocea. Nu i-am auzit niciodată având asemenea dileme”, a precizat ea.
În plus, adaugă ea, există şi câteva explicaţii ale alegerii celor doi:
“Şi Marin Moraru, şi Gheorghe Dinică au fost îndrăgostiţi până peste cap de meseria lor. Pe ei îi interesa cum vor juca un anume personaj, oricare ar fi acesta, cum îi vor intra în piele, ca să zic aşa, nu dacă pot fi directori. Vroiau să joace, să fie prezenţi la întâlnirea cu publicul, nimic altceva. Nu-i interesa decât meseria şi prezenţa lor pe scenă!”, indică aceeaşi Lucia Moraru.
Ea se grăbeşte să adauge şi un amănunt mai puţin cunoscut azi, întrucât pare a fi căzut în uitare:
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]“Întreaga lor carieră au fost preocupaţi de un singur lucru, să-şi onoreze meseria. Şi înainte de 1989 şi după, pentru ei a contat foarte mult să-şi facă meseria, după cum v-am spus, şi s-o facă în felul lor, mai ales că numirile se făceau politic, aşa cum ştiu mai toţi ce au trăit în acea perioadă, După 1990, când lucrurile s-au mai schimbat, opţiunile lor au rămas aceleaşi.
Exclusiv actori, nimic altceva! Da, prietenul lor Radu Beligan, meşterul Beligan cum îl alint şi azi, a avut această înclinaţie, dar atât. Chiar dacă Beligan a condus o perioadă şi Teatrul de Comedie, iar mai apoi şi pe cel Naţional, nu a fost şi cazul lor”, mai spune Lucia Moraru.
Văduva marelui actor nu se sfieşte să afirme că vremurile în care tânăra generaţie îşi cunoştea foarte bine actorii au apus.
“Cine mai are astăzi nevoie de cultură? Nu cred că tinerii de azi ştiu numele unor mari actori cu care sunt contemporani, aşa cum se întâmpla pe vremea mea. Şi lucrurile astea nu se învăţau la şcoală nici atunci. Îmi amintesc că piesa în care au jucat cândva cei trei, Marin Moraru, Gheorghe Dinică şi Radu Beligan, respectiv celebra ‘Tache, Ianke şi Cadâr’, a ţinut ani buni capul de afiş al primei scene a ţării.
Într-un fel, spectacolul ăsta a redeschis pasiunea pentru teatru, fiindcă sălile se cam goliseră după schimbările din anii 90. Modul în care cei trei se înţelegeau pe scenă, cu priviri pe care numai ei le ştiau adevăratul sens şi care nouă, celorlalţi, ni se par absolut banale, e unic, după mine”, sună sentinţa acesteia.
Lucia Moraru mai spune că e bucuroasă că a reuşit să păstreze şi în prezent legătura cu văduva lui Gheorghe Dinică sau cu cea a lui Vladimir Găitan, deşi pandemia de COVID a schimbat multe dintre obiceiurile recente ale celor mai mulţi dintre noi. Dintre cei trei mari prieteni, Gheorghe Dinică a fost cel dintâi care a murit, în noiembrie 2009. În iulie 2016 a murit Radu Beligan iar o lună mai târziu, avea să ne părsească şi Marin Moraru, în august 2016.
