12:45
O instituție de stat cu inițiale multe (IICCMER) și cu rosturi puține ”solicită ferm” neorganizarea Cenaclului Flacăra pe plaja de la Corbu, pretinzând că manifestarea ar readuce în atenție perioada comunistă.
Pe 20 iulie s-au împlinit 79 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu, iar știrile care au anunțat acest lucru au mutat puțin subiectul, anunțând că o instituție a Statului Român nu e de acord ca Andrei Păunescu să omagueze memoria tatălui său prin ceva folk , ceva poezie și ceva cultură la un țărm de mare.
Se opune acest IICMER. Tălmăcind păsăreasca inițialelor, rezultă Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. O denumire extrem de greu de înțeles. Părem să ne aflăm în conflict nu doar cu logica, ci și cu gramatica.
Nu trebuia „Memoriei” în loc de „Memoria?”. Genitivul, adică? Sau poate că se investighează doar crimele, nu și memoria. Asta e România contemporană, pretins alfabetizată! Zămislește un șarpe de inițiale, dar uită genitivele acasă.
Ei bine, această instituție cu denumire serpantină, prin președintele ei, un profesor universitar numit politic în plușatul fotoliu bugetar, nu interzice manifestarea de la Corbu, (probabil c-ar face-o dacă ar avea mai multe pârghii), ci doar îi ”solicită ferm” lui Andrei Păunescu să n-o organizeze. Justificând ampu (de fapt bătând sârguincios câmpii) că un cenaclu pe plajă ar readuce în atenție valori ale comunismului.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Ce valori ale comunismului? Baniciu? Emeric Imre? Mircea Vintilă? Versuri din Omar Khayam, scrise în urmă cu un mileniu? De Shakespeare, acum mai bine de cinci veacuri? De Esenin, îmbinat cu vodcă și cu geniu, acum un veac? Oare la Corbu va fi folosită chitara pe post de seceră și flautul va fi utilizat pe post de ciocan?
Sau poate deranjează versurile lui Adrian Păunescu, poetul care a fost comunist doar pentru decerebrații care au impresia că dacă ai trăit în acea perioadă, dacă ai avut succes și priză la mase, ai fost automat comunist. Întâi și întâi Adrian Păunescu a fost un mare poet, cu o operă nu amplă, ci imensă și aproape toată de bună calitate.
Apoi a fost un mare patriot, care a știut să se strecoare cu abilitate printre jaloanele cenzurii epocii, până când, în iunie 1985, Cenaclul a fost interzis, sub cu totul alte pretexte decât cele ideologice.
Cei care conduc astăzi acea instituție de stat cu denumire de șarpe neterminat probabil că sunt tineri și n-au trăit perioada Cenaclului. Personal, nu fac parte din generația lui Adrian Păunescu, ci dintr-a fiului său, Andrei, prin urmare eram adolescenți în acei ani optzeci.
Mărturisesc că pentru mine (și pentru alte milioane de adolescenți ai acelor ani) Cenaclul n-a fost doar cultură, ci și locul unde cu toții am simțit, pe fundal de chitară și poezie, primii fiori ai dragostei. Acei cărora astăzi, într-o exprimare cu totul zănatică, li se spune „fluturi în stomac”. O expresie tâmpită, care combină odios entomologia cu gastroenterologia.
Așadar, doar compasiune, chiar milă sinceră pentru intelectul sărăcuț al celor care văd într-un cenaclu pe plajă o plenară lărgită. Înseamnă că n-au înțeles nici ce înseamnă una, nici cealaltă!
Adrian Păunescu a părăsit trupește această lume în urmă cu aproape 12 ani și iată că din păcate trece, în accepțiunea unora dintre nevrednicii săi urmași, drept un comunist veros, nu drept un mare om de cultură.
Nu e vina Maestrului că sfertodocții și îndoctrinații zilei de astăzi nu sunt în stare să priceapă ce e comunism și ce nu e, deși țara îi plătește gras ca să fie capabili să facă această elementară distincție.
PS. Element ajutător pentru cei care refuză să înțeleagă. Pe lângă Cenaclu și opera poetică, Adrian Păunescu a mai lăsat în urmă ceva. Versurile imnurilor celor mai iubite echipe de fotbal din România, Craova și Rapid. „Oltenia eterna Terra Nova” și ”Suntem peste tot acasă” sunt mostre elocvente ale comunismului, nu?
