14:57
Actrița Magda Catone, sau „doamna Detergent”, cum a rămas cunoscută publicului după ce a fost protagonista celei mai longevive reclame difuzată în România, a mărturisit pentru impact.ro că una dintre marile sale pasiuni din copilărie a fost biserica, motiv pentru care, în prezent, la 63 de ani, este studentă în primul an, la Teologie. Totodată, fosta soție a regretatului actor Șerban Ionescu, are două reprezentații pe săptămână, la TNB și este consilier în sectorul 2.
Repet la Teatrul Național, nu a fost chiar o pauză pentru mine, chiar dacă nu prea am jucat. Ne-am așezat de unde am plecat, am tăiat din calendar anii ăștia, cu durere, dar asta e.
Pe parcursul acestor doi ani am jucat foarte rar, în săli cu 30, 50 sau 70 la sută cu spectatori. Avem acum spectacole în regim normal, se joacă în fiecare seară. Eu nu am în fiecare seară, că nu am ocupat tot teatrul, eu doar de două ori. Mai am spectacole și-n țară, e practic o întoarcere la normalitate.
După reclama la acel detergent, nu ați mai apărut și-n altele…Care ar fi motivul?
Am încheiat reclamele la acel produs. Au fost 12 ani, pentru cea mai longevivă reclamă din România. De obicei, când ești cu o marcă din astea, așa rămâi pe viață.
Eu sunt doamna Detergent, nu vrea nimeni să mai vândă bere sau whisky cu mine. În fine, am mai făcut niște reclame la Mercedes, erau din alea vocale, precum și altele. Dar asta a fost prea dezvoltată ca să mai crească la umbra ei altceva. Notorietatea nu te dezavantajează, decât dacă e pusă într-o zonă promiscuă, care se pare că scoate mai multă satisfacție și cetățenilor, chiar și robinetului, dar nu e cazul meu.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Sunt studentă în anul I, la Teologie. E o pasiune din familie, de când eram copil, și am reușit abia acum să mi-o îndeplinesc. Faci doi ani, trei cu licență, dar eu voi da și masteratul.
Chiar aș vrea să-mi ocup creierul nu cu integrame și cu rebus, să depășesc nivelul acesta.
Carol Ionescu (n.r. fiul actriței cu Șerban Ionescu) vă calcă pe urme…
Da, e actor, e masterand. Și eu sunt masterand, dar în regie și mă voi ocupa când pot sau când voi mai fi invitată să fac vreo regie, aștept să mă cheme provincia, vorba aia.
E reticent la astfel de colaborări, nu-și dorește. Nici eu nu sunt mare fan. A mai făcut colega mea Maia Morgenstein, sunt oameni care și promovează familia, foarte frumos, dar nu e cazul meu. Eu nu am reușit să trec de această barieră impusă de el.
Da, îmi doresc, ca orice mamă de 60 și ceva de ani, să apuc să-mi văd și nepoții.
Se vor împlini zece ani de la moartea soțului dumneavoastră, Șerban Ionescu…
Mă gândesc la el. De visat nu prea-l visez, dar acum mă preocup să capăt de la Primăria Capitalei ultima semnătură de la primar cu numirea piațetei Șerban Ionescu în Cartierul Henri Coandă. Se pare că se va întâmpla foarte curând.
E un cartier care are nume de străzi ale actorilor celebri, ale scriitorilor. Eu am acolo o proprietate pe strada Ion Băieșu, dramaturg, și foarte aproape de mine e strada Iulian Mincu sau strada Silviu Stănculescu, care mi-a fot director la Teatrul de Comedie.
E un cartier cu nume de rezonanță, care cumva face să păstrăm memoria artiștilor mari care ne-au încântat viețile și am crescut cu ei. Li se pune ca o amintire numele unei străzi, ale unei piațete, ale unui bloc, ca să ne mai amintitm cu drag de ei. Sunt niște formalități. Am făcut această cerere acum patru-cinci ani, dar în regimuri diferite.
Apoi a venit și pandemia. Sigur că nu-i așa un nume important să dai numele unui spațiu urbanistic unei străzi, să poarte un nume important. Dar în loc de strada Gunoiului, Gârlei, Râpei e bine să dai numele unui artist care a dovedit în cariera lui că merită să i se respecte memoria.
E în desfășurare, sunt la ediția a treia. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și ministrului Culturii, care a înțeles demersul nostru, că nu sunt singură în echipă. Eu am înființat această Asociație și mă bucur că am avut gândul ăsta, pentru că nu aveam o entitate prin care să pot să mă manifest și acum, având această bază, reușesc să fac această a treia ediție. Mă îndrept către localitatea Limanu, unde am o invitație de la primăria orașului să facem în perioada 17-23 iulie cea de-a treia ediție.
Va avea câteva categorii de competiție, un juriu. Vom avea în competiție, după o triere, spectacole din facultăți din toată țara, Târgu Mureș, Iați, Cluj, București, de licență și de masterat. Anul trecut am avut peste 50 de spectacole înscrise și am ales doar 12.
Am făcut online, am avut parteneriat cu Teatrul Național, Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie, Teatrul Metropolis, UNATC. Ministerul Culturii a fost egida noastră, am avut sponsori generoși, nu a trebuit să aducem bani de acasă.
Au reacționat imediat în situația în care bugetul s-a semnat târziu. Practic am avut doar o lună pentru organizare. Băiatul e președintele asociației..
Aștept să capăt o altă funcție decât cea de consilier, în mandatul următor. Nu cred că e cea mai puternică coardă a vieții mele, politica. Dar am împlinit anumite coordonate și uite că deocamdată sunt în al doilea an de consilier de sector 2.
Sunt lucruri pe care le fac cu o anumită măsură, nu necesită prea mult timp, ședințele nu sunt decât de câteva ori pe lună. În timpul ăsta le-am făcut online.
De sărbători, posibil să plec, să stau cu prietenele mele, măicuțele. Obișnuiesc să merg la Mănăstirea Horezu.
Ceea ce înseamnă că nu veți petrece timp și-n bucătărie…
Se pare că nu.
