16:51
La îndemnul colegilor din generația sa, Sanda Ladoși a revenit pe scenă, la Sala Palatului, îmbrăcată în negru, aceasta ținând și acum doliu după fostul său coleg și prieten, Bogdan Stanoevici, decedat în luna ianuarie a anului 2021. Într-un interviu emoționant, pentru impact.ro, artista ne-a spus că încă este derutată și nu știe ce alegere să facă, privind cariera sa. De asemenea, cântăreața Sanda Ladoși ne-a vorbit și despre familie și soțul său, care în prezent își ține boala sub control.
Am scos și eu puțin nasul la lumină. A fost un concert al primăverii, a fost frumos pentru că a adunat artiștii, lumea e incredibilă, dornică de a respira și altceva, după atâta vreme în care a fost ținută în cas. Urât e zilnic, frumos e mai greu de găsit în zilele noastre. Marina Voica m-a uimit, a fost impresionantă, a avut un succes imens, timp de zece minute lumea nu s-a așezat pe scaun. S-a cântat puțin, am fost mulți, așa e când ești la grămadă.
Am cântat cu doliu în suflet. Încă sunt afectată. Are legătură, pe mine m-a marcat foarte mult, am purtat doliu. Chiar a fost o relație specială, omul acesta avea o normalitate ieșită din comun, pe mine m-a rupt, dar nu avem ce face, nu e cum vrem noi. M-a revoltat foarte tare atitudinea de a-l incinera, de a nu avea un mormânt unde să-l plângem. Dar nu am putut face ceva, era acel copil la mijloc, fiul său de 19 ani, care a făcut ce-a zis mama. Fiul major l-a reprezentat ca moștenitor. Faptul că era o valoare a acestei țări, era un bun național, ar fi trebuit să fie înmormîntat aici. Fiind al nostru, el a fugit din Franța, nu cred că ar fi avut în gând alternativa întoarcerii, din ce știu eu de la el. Cenușa a luat-o ea (n.r mama fiului său) cu copilul.
Nu mai cântasem de un an și ceva. Nu am avut stare, nu aveam cuvinte, ăsta e adevărul. Încerc să-mi dau imbolduri singură ca să merg înainte, nu știu ce voi face și cum. Nici nu ne mai facem meseria la justa ei valoare. Lumea își dorește, cineva mi-a și zis să o fac pentru cei care mă mai vor acolo. Mi-am propus să scot o piesă nouă, din același motiv de a mă auto-sugestiona. L-am lăsat pe George Popa să aleagă, el o va compune.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Ioana își dă brevetul, e clasa a noua la Școala franceză, acolo acum se dă capacitatea. Bogdan cochetează cu medicina, dar el habar nu are ce înseamnă asta, are 15 ani împliniți, nu am nimic împotrivă, către ce vreau eu să-l îndrept, neurochirugie la nivel de computer, e de mare viitor. Medicina nu-i ușoară. Ceea ce are însă Dumnezeu pentru noi plănuit, habar nu avem. Dacă mi-ai fi spus la 18 ani că o să fac carieră muzicală, că o să trăiesc din asta, îți ziceam du-te mai încolo și lasă-mă în pace, nu aș fi crezut. A fost atât de firesc, o dată nu am dat din coate. Alții poate au trebuit să se zbată mai mult. Am zis că dacă fac ce-mi place, cu dragoste, e perfect.
Eu nu fac parte din categoria artiștilor care mă reinventez. Nu am să cânt vreodată manele, chiar dacă se poartă. Nu pot să o fac, nu e pentru mine, nu pot să cobor, eu nu-i judec pe acești oameni…Din punctul meu de vedere, m-aș îndrepta spre subcultură. Eu am făcut muzică, am stat lângă oameni mari, am cântat de la pop la pop-opera…Dar nu am nimicî mpotriva celor care fac asta, toți avem liber arbitrul, fiecare decide pentru el. Nu am făcut niciodată această meserie pentru bani. Am ales o cale, o duc cât mai am ceva de spus, dacă pot găsi nișă în sectotrul ăsta dar rămânând pe aceeași structură, foarte bine. Există tot felul de variante. De exemplu, la Circ am făcut niște lucruri fantastice pe care nu credeam că le pot face la 47 de ani. Dacă pot găsi o cale în care să-mi păstrez linia, foarte bine, dacă nu, nu…
Mă fac bucătăreasă, gătesc foarte bine, nu că mă laud eu, mi-au zis alții. Maică-mea mi-a spus că am depășit-o demult, că eu am trecut și pe zona de patiserie…Asta s-a dezvoltat de când am copiii, până atunci nu mă interesa. Dar sunt genul de părinte care chiar mi-am luat carnea, laptele, făina și ouăle de la țară, pentru ca copiii mei să crească cu hrană cât se poate de sănătoasă. Pâinea mi-o fac în casă, încă de când erau mici. Am început să fac chifle, am avut o grămadă de timp cu pandemia.. La fel, fac pizza, prăjituri sub diverse forme. Fac cu mare drag și asta e mare lucru…Sufletul mă îndreaptă acolo unde trebuie să fiu și nu forțez nota, îmi urmez instinctul.
Acum copiii sunt mari, ei mă ajută pe mine, îi pun la treabă. El (n.r. soțul artistei, Ștefan Tache) e genul de bărbat care pleacă dimineața, vine seara. Nici nu a fost educat pe această latură, nici nu știe. Eu mi-am asumat și am făcut-o cu mare drag. Se văd semnele că m-am ocupat de ei. Contează să le fii alături, dacă poți, acum nu toți părinții fac asta. Știu și mame care în loc să stea lângă ei preferă să facă altceva.. Eu mi-am dorit copiii ăștia, așa că dacă ți i-ai dorit, crește-i.
A învățat să se autoeduce în a se proteja. Când ai sănătatea amenințată, tragi de ea. S-a disciplinat și ține lucrurile sub control, bravo lui. Contează cum te privești tu pe tine, cât preț dai tu pe tine. Sutem sănătoși, eu chiar stau brici cu sănătatea.
