11:30
Există cifre referitoare la activitatea Poliției și a Parchetelor, despre care conducerile acestor instituții, ale structurilor din cadrul acestora, nu le face mare plăcere să pomenească sau să vorbească. Nu sunt la loc de cinste și nu sunt comunicate presei sau opiniei publice, prin diferite mijloace, cu fast, surle și trâmbițe așa cum sunt comunicate marile reușite, indicatorii pozitivi.
Este vorba, și constituie temă a acestui material jurnalistic realizat de impact.ro, de cifrele despre infamul Autor Necunoscut. Făptașul unei infracțiuni, mai ales din cele grave și foarte grave, în cazul de față al unei crime, care nu doar că nu a fost prins, că este fugar, dispărut, dar nici măcar nu a fost identificat.
Situații în care un om, indiferent de gen, a omorât alt om sau mai mulți, într-o conjunctură sau alta, cu un motiv sau altul, din culpă, neglijență, accidental ori poate chiar în legitimă apărare, ori a ucis cu bună știință în cunoștință de cauză, premeditat, uneori, cu sânge rece, cu sălbăticie sau chiar sadism, cu cruzime sau cu săvârșirea concomitentă a altor infracțiuni. Jaf, tâlhărie, lipsire de libertate, tortură, agresiune sexuală, profanare de cadavre, distrugere ș.a.
Motivele pentru care există aceste crime cu Autor Necunoscut sunt numeroase. Pot ține, din păcate și de neprofesionalismul unora din structurile echipelor de investigații, dar cele mai multe neglijențe sau dovezi ale unor lipsuri de profesionalism se produc la nivelul primar al anchetei, cel al cercetării preliminare la fața locului (CFL) și în timpul primului contact al polițiștilor.
Este vorba, atunci când este semnalată o crimă, de polițiștii trimiși la locul faptei de către Dispeceratul de urgențe, ca urmare , de cele mai multe ori, a unui apel la 112. Principala sarcină a acestor polițiști, cel mai adesea membri ai unui echipaj de ordine publică de la cea mai apropiată secție sau cel mai apropiat post de poliție, de oraș, regional sau comunal, este de a izola și a asigura perimetrul infracțional. Zona în care s-a comis presupusa crimă.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Atunci se produc daune în jurul victimei, în spațiul în care a avut loc omorul. Fie că e vorba de spațiu deschis, fie că fapta a fost comisă într-o incintă închisă. Sunt polițiști, la început de carieră sau care pur și simplu manifestă neglijență în activitate, care calcă de-a dreptul în jurul corpului victimei, ating și mută obiecte, schimbă poziția persoanei omorâte, cotrobăie prin buzunare în căutare de documente de identitate, toate acestea fiind de competența echipei criminalistice. Sunt situații, de asemenea, în care în perimetrul infracțional pătrund, uneori chiar sub ochii sau cu acordul polițiștilor veniți tocmai să asigure și să conserve spațiul pentru nealterarea probelor, persoane oarecare, rude, uneori ale victimei, care invadând câmpul cu probe, le distrug. Unii chiar fumează și aruncă chiștoacele la întâmplare, producând probe false. Inclusiv prin urmele de încălțăminte lăsate sau prin produse biologice. Fire de păr, salivă. Ori chiar plantează, involuntar, amprente, care complică munca investigatorilor criminaliști.
Potrivit unor statistici care cuprind date începând cu anul 2009, sunt înregistrate, la acest moment, aproape 700 de cazuri de crime comise pe teritoriul României cu Autor Necunoscut. Cu criminali a căror identitate nu a fost stabilită. Unii dintre aceștia pot fi indivizi deosebit de periculoși, care au mai comis astfel de fapte, care pot avea structural apucături de criminali în serie sau care, în disperare de cauză, pentru a nu fi prinși, în cazul în care anumite indicii din anchetă ar putea conduce la ei, ar putea ucide din nou. Pot fi indivizi despre care investigatorii au indicii clare despre identitatea lor, dar nu pot face cunoscut acest lucru, pentru a nu trezi vigilența acestora și să-i facă să-și ia măsuri de precauție. Sunt, de asemenea criminali a căror faptă este cunoscută de alte persoane, dar pentru că au fost amenințate cu moartea, a lor sau a familiei lor, evită, refuză să furnizeze informații organelor de cercetare de frică.
În anul 2020 rata omuciderilor în România a fost de 1,67 la 100.000 de locuitori, aceasta însemnând în jur de 300 de crime comise la nivel național. Ultimele date oficiale, furnizate de Ministerul Public, vorbesc de 56 de omoruri cu autor necunoscut comise în 2018. Conform statisticilor, în România, trendul crimelor cu autor necunoscut este unul ascendent. Din 2009 până în 2019 numărul lor a crescut cu 61,4%.
Cu cât trec anii peste o crimă, cu atât cresc șansele că autorul este mai greu de identificat și prins. Cu atât se apropie mai mult termenul de prescripție, care pentru această fapte este, în mod uzual, de 10 ani. Așadar, numărul crimelor cu autor necunoscut vechi rămâne în marea majoritate, constant, la care se adaugă, de la un interval de timp la altul, altele noi.
Aparte de statisticile înregistrate de instituții diferite, există cifre care sunt vehiculate doar în lumea polițiștilor. Printre acestea, divulgată de un cunoscut investigator criminalist, exclusiv reporterului impact.ro, cea potrivit căreia la o infracțiune, de orice gen ar fi ea înregistrată de Poliție, există alte cinci comise și nedescoperite. De care nu știe nimeni, sau cel puțin care nu a fost reclamată și adusă la cunoștința poliției sau a oricărui alt organ de cercetare, sau de care știe doar eventuala victimă. Dacă mai este în viață.
Una din cele mai cunoscute crime cu ucigaș neidentificat nici până astăzi, este cel al lui Ionuț Gabriel Dragomirescu, care a fost găsit mort, violat și schingiuit înainte de a fi omorât, pe 2 februarie, la marginea unei păduri de lângă comuna Ciolpani, Ilfov.
Ionuț, Iță, cum i se spunea în familie și de către prietenii săi, era născut în decembrie 1992. Locuia, împreună cu părinții săi, oameni amărâți, tatăl său câștigând bani de trai inclusiv din găinarii, mici preocupări de cartier la limita legii sau chiar sub ea, într-un subsol al unui bloc vechi de pe Bulevardul Regina Maria, sectorul 4, la doi pași de Piața „George Coșbuc”. În ziua de 31 ianuarie 2004, pe înserat, Iță a fost lăsat de tatăl său să iasă afară, în stradă, să se vadă cu prietenii săi de joacă. Au trecut orele, se făcea tot mai frig, și Iță nu se întorcea acasă. Tatăl său și câțiva vecini au luat străzile la picior să-l caute. Zadarnic. Nici urmă de băiat. Nimeni nu văzuse încotro se dusese, de nu s-a mai întors. După miezul nopții tatăl copilului a sunat la Poliție. În acea noapte și a doua zi a fost căutat continuu. Pe Iță parcă îl înghițise pământul.
Băiatul de 13 ani a fost găsit întâmplător a doua zi dimineața, pe 2 februarie, la 50 de metri de DN1, lângă Ciolpani. A fost alertată imediat Poliția, în scurt timp locul fiind împânzit de oamenii legii, inclusiv de poliști, criminaliști și investigatori, de la servciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei, în frunte cu Radu Gavriș, care este acum director adjunct al Poliției Capitalei. Printre lucruri care au fost constatate au fost urmele de târâre prin zăpadă, dinspre șosea, care, corelate cu primele indicii de fractură ale memebrelor inferioare și superioare, au dus, pentru început, la ipoteza unui accident rutier. Până să ajungă criminaliștii la fața locului, se petrecuseră, însă, o serie de inabilități din partea primilor polișiti, greșeli pomenite anterior în acest material. De asemenea, zona a fost contaminată, în primele momente de la descoperirea trupului, de către mulțimea de curioși care și-a făcut apariția acolo. Una din greșelile cele mai mari a fost, însă, atunci când i s-a spălat fața copilului mort, pentru a se face fotografii. Atunci au fost distruse, cu siguranță, probe biologice care ar fi condus poate la prinderea criminalului.
Primele indicii importante au fost niște calendare promoționale de la un McDonalds, risipite în zonă, pe care ulterior au fost găsite fragmente de ADN ale lui Ionuț Dragomirescu. Acestea, coroborate cu resturile de cartofi prăjiți găsite la autopsie in stomacul micuței victime, au condus la ideea că băiatul fusese, inainte de a fi ucis, la o astfel de stație de fast food. Ulterior, verficându-se toate unitățile din zonă, cu astfel de specific, s-a constatat că peste tot sistemele de supraveghere video nu funcționau. Începuse să se contureze ipoteza că băiatul intrase pe mâna cel puțin a unui individ, foarte posibil, un abuzator de copii. Un pedofil.
Ancheta demarase, orele și zilele treceau și nu apăreau elemente noi. Procurorul Marian Gherman, unul din cei mai buni procurori criminaliști din țară, conducea ancheta, ajutat de colegii de la serviciul omoruri, din celebra echipă formată din Costică Ionescu, Lucian Guran, Radu Gavriș, Diana Sarca, actualul purtător de cuvânt al Poliției Capitalei.
Între timp au fost finalizate și expertizele și examenele de laborator de către medicii legiști. Care au confirmat ceea ce bănuiau. Copilul a fost agresat sexual, schingiuit – practic mâinile și picioarele i-au fost rupte și răsucite în mod nefiresc. Moartea a survenit ca urmare a asfixiei mecanice, prin strangulare, și a hipotermiei. Ionuț Gabriel Dragomirescu mai trăia când a fost târât și aruncat în zăpadă, în acea noapte întregistrându-se, în zonă, minus zece grade Celsius.
Odată confirmate agresiunile sexuale, anchetatorii au luat la puricat toate subteranele orașului, fiind chemați la raport toți pedofilii cunoscuți, toți indivizii aflați în bazele de date ale Poliției Capitalei. Ulterior căutările au fost extinse în toată țara.
Audierile și interogatoriile dure nu au dus la niciun rezultat. Din nefericire, se contura tot mai mult ipoteza ca violatorul și ucigașul să fi părăsit teritoriul țării sau ca odioasa crimă să fi fost comisă de un cetățean străin, un pedofil. Cert a fost și faptul că Ionuț nu a fost ucis la locul unde i-a fost găsit trupul A fost omorât în altă parte, apoi transportat cu mașina, târât 50 de metri spre liziera din apropiere și aruncat ca un câine în zăpadă, cu pantalonii lăsați în vine. Primul semn al violului la care a fost supus înainte să fi fost ucis. Iar anchetatorii au avansat ipoteza ca ucigașul să fi violat băiatul după ce i-a rupt și sucit picioarele și mâinile, posedându-l în timp ce acesta suferea de dureri cumplite.
Anchetatorii au făcut chiar un experiment disperat. În ziua înmormântării bietului copil, la locul de îngropăciune câțiva polițiști în civil, bine pregătiți pentru astfel de operațiuni, au filmat și au fotografiat mulțimea prezentă, om cu om, procedură obișnuită în astfel de situații, fiind de notorietate faptul că ucigașii, mai ales dacă nu sunt profesioniști, obișnuiesc să se întoarcă ori la locul crimei ori la înmormântare pentru a-și mai vedea odată victima. Motivele pot fi explicate de un psiholog judiciarist. La câteva zile, dat fiind faptul că ancheta stagna, și pentru a nu da răgaz criminalului să dispară, aceasta fiind o variantă de lucru, polițiștii de la Omoruri au remis presei o fotografie portret, făcută la înmormântare, reprezentând un bărbat, care, la acel moment, după ce a fost eliminată varianta ca acesta să fie membru al familie, vreunul din vecini sau locatar al zonei, li s-a părut acestora ca fiind un posibil suspect. Varianta s-a dovedit a fi falsă, iar modul în care a fost închis un posibil scandal juridic între acel bărbat și anchetatori a fost trecut, ulterior, sub tăcere.
Procurorul Marian Gherman, în mai multe discuții, peste ani, cu reporterul impact.ro, semnatar al acestui articol, și-a exprimat amărăciunea de fiecare dată pentru nerezolvarea acestui caz, pentru faptul că nu a fost identificat criminalul și pentru că acesta nu a ajuns în spatele gratiilor. ”Ne-ar fi ajutat foarte mult”, spunea Gherman, „să fi avut la acea vreme o evidență exactă a pedofililor și agresorilor sexuali de minori.”. În anii ’90 și 2000, România a fost obiectiv al turismului sexual practicat în special de pedofili din Belgia, Bruxelles și Franța. În cazul lui Ionuț Dragomirescu intrase în vizorul Poliției, la un moment dat, un spaniol, Antonio Mendez Rios, care abuzase un băiat de 15 ani, în Parcul Central din comuna Bragadiru.
S-a dovedit că acesta nu a avut nicio legătură cu cazul de la Ciolpani. Un caz care se pare că nu va fi soluționat niciodată. Peste două luni se vor împlini 18 ani de când Ionuț Gabriel Dragomirescu a fost ucis. Iar ucigașul său, mai mult ca sigur, nu va fi descoperit și prins niciodată.
