Ienăchiță Văcărescu, filolog, poet și istoric, lasă o moștenire prețioasă românilor prin faptul că tipărește pentru prima dată o lucrare de gramatică românească și nu numai. Văcărescu moare la 12 iulie 1797, însă lucrurile pe care le-a realizat dăinuiesc până în ziua de azi, mai ales în Dâmbovița și la Târgoviște.
Însă din boierii Văcărești, unul rămâne mai cu seamă în istoria locală și anume Ienăchiță Văcărescu. Om cu o vastă cultură, poliglot, vorbind șase limbi străine, greacă, latină, italiana, franceză, germană și turcă, Ienăchiță Văcărescu a ocupat, de-a lungul vieții sale, funcții înalte în divanul domnesc și a fost un diplomat de seamă la Constantinopol și Viena.

Rămâne cunoscut în cultura românească drept poet, creațiile sale având o componentă didactică și moralizatoare și lasă prin poeziile sale un adevărat testament:
Autor al primei lucrări tipărite de gramatică din spațiul românesc, care cuprinde, pe lângă diversele categorii gramaticale și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale, Văcărescu este un precursor al folosirii limbii române culte, grămătic, istoric şi filolog.
În 1786 scrie un memoriu către autoritățile otomane, prin care denunța abuzurile domnitorilor, iar după ce este exilat în insula Rhodos, scrie o Istorie a prea puternicilor inparati othomani, bazată pe analele turcești, pe informații culese de la istorici greci, latini, francezi si italieni.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În Târgoviște, astăzi o stradă îi poartă numele, iar cel mai apreciat Colegiu Național din oraș se intitulează Colegiul Național Ienăchiță Văcărescu.