Viața pe Marte e greu de descoperit, cu excepția cazului în care roverul care scotocește suprafața Planetei Roșii ar da nas în nas cu vreun marțian. Și asta, din cauza faptului că roverele nu dețin dotarea tehnologică ce ar face posibilă detectarea unei eventuale forme de viață, iar mostrele adunate n-au ajuns încă pe Pământ pentru a fi analizate. Dar inteligența artificială și algoritmii de învățare automată ar putea da o mână de ajutor omului în această căutare.
Descoperirea vieții pe Marte ar fi una dintre marile descoperiri ale omenirii. Roverul Perseverance este al cincilea pe care NASA l-a trimis pe Marte de-a lungul timpului, pentru adunarea de mostre cu ajutorul cărora oamenii de știință să-și dea seama dacă a existat viață pe Planeta Roșie. Perseverance robotește de zor, de doi ani, și a strâns o mulțime de asemenea mostre, ca și predecesoarele sale.
Dar se pare că șansele de a afla dacă chiar a existat viața pe acea planetă sunt mici spre nule, dintr-un motiv foarte simplu. Pur și simplu, roverele nu au instrumentele necesare pentru a face o asemenea analiză. Iar, deocamdată, nu a existat nicio misiune care să și aducă pe Pământ rocile și mostrele adunate de cele cinci generații de rovere până acum.
O echipă internațională de cercetători, condusă de astrobiologul Kimberley Warren-Rhodes, de la Institutul SETI, a arătat că, totuși, cu ajutorul inteligenței artificiale și al algoritmilor de învățare automată s-ar putea identifica modele ascunse în date geografice, care ar putea indica prezența semnelor de viață pe planeta vecină, scrie sciencealert.com.
„Cadrul ne permite să combinăm puterea ecologiei statistice cu învățarea automată, pentru a descoperi și a prezice tiparele și regulile prin care natura supraviețuiește și se distribuie în cele mai dure peisaje de pe Pământ”, a explicat Warren-Rhodes.
„Sperăm ca și alte echipe de astrobiologie să ne urmeze abordarea pentru cartografierea altor medii locuibile și semnături biologice. Cu aceste modele, putem proiecta foi de parcurs și algoritmi personalizați pentru a ne ghida către locuri cu cea mai mare probabilitate de a avea viață”, s-a menționat, de asemenea.
Echipa de cercetători a efectuat o serie de teste menite a antrena inteligența artificială, iar locul ales a fost deșertul Atacama din Chile, locul de pe Pământ ale cărui condiții seamănă cel mai bine cu cele de pe Marte. Mai precis o zonă aflată la granița între deșertul propriu-zis și Platoul Altiplano.
Acest bazin este o fostă albie a unui râu situată la 3.541 de metri altitudine, expusă masiv radiațiilor ultraviolete. De asemenea, este o zonă cu prezență scăzută a oxigenului, extrem de uscată și de sărată. Dar, cumva, viața și-a făcut loc chiar și în acele condiții aspre, cele mai apropiate de pe Terra de cele de pe Marte.
De-a lungul unei suprafețe de 2,78 kilometri pătrați, cercetătorii au făcut 7.765 de fotografii și au adunat 1.1564 de mostre căutând semnătura biologică ce ar putea „da de gol” prezența microbilor de fotosinteză. Aceștia includ carotenoidele și pigmenții clorofili, ce dau tenta de roz sau de verde a rocilor.
De asemenea, echipa a folosit drone pentru a lua imagini aeriene în scopul realizării unei simulări cu cele obținute de sateliții ce orbitează planeta Marte și au adăugat hărți 3D topografice. Aceste informații au fost ulterior introduse într-o rețea neuronală convoluțională (CNNs sau ConvNet) pentru a antrena AI să recunoască structurile din zona cercetată căutând semnele de viață.
Interesant, CNNs a fost capabilă să identifice modele în distribuția vieții microbiene din bazin în ciuda compoziției minerale neuniforme a zonei.
„Atât pentru imaginile aeriene, cât și pentru datele de la sol la scară centimetrică, modelul a demonstrat o capacitate de predicție ridicată pentru prezența materialelor geologice foarte probabil să conțină semnături biologice. Rezultatele s-au aliniat bine cu datele adevărului de la sol, distribuția biosemnăturilor fiind puternic asociată cu caracteristicile hidrologice”, a spus informaticianul Freddie Kalaitzis, de la Universitatea Oxford din Marea Britanie.
Prin urmare, abordarea AI pare să aibă o utilitate reală în privința capacității de detectare a vieții pe Marte, calitate ce o poate face un „jucător” important în această aventură umană în Cosmos.