Brîndușa Socaciu se luptă de doi ani să afle adevărul despre decesul soțului ei, regretatul solist Victor Socaciu. În scrisoarea deschisă, adresată Ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, ea cere ajutorul în rezolvarea acestui caz, care stagnează. I-a grăbit, oare, sfârșitul, intervenția cu substanță de contrast, pentru care Victor Socaciu nu-și dăduse atunci acordul? Soția regretatului solist ne face dezvăluiri dureroase, în exclusivitate pentru Impact.ro.
Impact.ro: Să reluăm puțin filmul evenimentelor, pentru cei care nu cunosc cu exactitate ce s-a întâmplat, în urmă cu doi ani, cu Victor Socaciu, în spital…
Brîndușa Socaciu: Victor s-a îmbolnăvit de Covid în 31 martie 2021, fiind vaccinat cu ambele doze. Cu toate că a avut o afectare pulmonară de peste 70%, grație profesionalismului și devotamentului unor medici, despre care am mai vorbit, la începutul lunii mai era deja recuperat, în sensul că nu mai era dependent de oxigen.
De altfel, în luna iunie a și susținut concerte. După ce trecuse prin această formă gravă de Covid, el era încă sub observație medicală, fiind necesară investigația CT a plămânilor, o dată pe lună.
Din cauza transplantului de rinichi, recomandarea era să nu se folosească substanța de contrast. La momentul investigației, însă, i s-a spus că trebuie administrată această substanță. Nefiind de acord, a fost efectiv mințit în legătură cu acceptul medicului curant.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Impact.ro: Spuneți că el nu a fost de acord cu această investigație. Cum a reacționat Victor Socaciu, când a aflat că totuși i-a fost făcută?
Brîndușa Socaciu: Sigur că nu a fost de acord, acesta fiind și motivul pentru care nu a semnat Acordul informat al pacientului, un document obligatoriu pentru astfel de investigații. Iar în momentul în care a realizat că a fost mințit, a spus clar și răspicat că va depune plângere.

A solicitat chiar de a doua zi toate documentele medicale pentru a le trimite avocatului. Ulterior, a decis să sesizeze Colegiul Medicilor, el fiind cel care a inițiat acest demers, a cărui rezolvare s-a lungit atât de mult, încât, iată, nici după aproape doi ani de la moartea sa, lucrurile nu sunt clare.
Impact.ro: Cum anume s-a agravat starea de sănătate a soțului dumneavoastră, imediat după această investigație, cu substanță de contrast, interzisă în cazul celor cu transplant?
Brîndușa Socaciu: Nu vreau să speculez, nu sunt în măsură să mă pronunț, nefiind medic. Pot să vă spun, referitor la acest lucru, numai ceea ce am trăit și am văzut: cu o zi înainte de această întâmplare era pe scenă, iar o lună mai târziu era în comă și pe dializă. Dar, dacă a contribuit substanța de contrast la agravarea bolii, o să las experții în domeniul medical să se pronunțe.
Impact.ro: Care a fost solicitarea lui Victor Socaciu către Colegiul Medicilor? Ce a invocat atunci?
Brîndușa Socaciu: Victor a invocat lipsa acestui acord, care era obligatoriu. Cum răspunsul nu l-a mai găsit în viață, am preluat eu plângerea, după decesul lui.
Impact.ro: Ce s-a întâmplat, după decesul lui Victor Socaciu? Ce a stabilit Comisia întrunită? Ați fost chemată la audieri?
Brîndușa Socaciu: Întrunirea Comisiei a fost amânată cât de mult s-a putut, însă ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost faptul că nu am fost chemată la audiere, ca și cum ceea ce aveam de spus în calitate de petent (dar și de martor, totuși) n-ar fi avut, oricum, nicio importanță. Comisia a stabilit că există acordul pacientului și mi s-a răspuns în scris în acest sens.
Când am cerut să-l văd, mi s-a spus că nu mai este posibil, deoarece Comisia s-a dizolvat și nu mai are cine să-mi aprobe consultarea dosarului. Abia după alte cereri și insistențe, după mai mult de o lună, (deși termenul pentru contestație era de 15 zile!) am reușit să am acces la dosar. Așa cum mă așteptam, nu există niciun acord, deci nu s-a respectat procedura, și cu toate astea Comisia susține că există. Ce pot face în această situație?
Impact.ro: Deci ați fost acolo și ați văzut că nu există semnătura lui Victor Socaciu. De ce credeți că cei care au analizat documentele susțin că au avut totuși acordul pacientului?
Brîndușa Socaciu: Sigur că da, am fotocopiat fiecare pagină pentru că ajunsesem să cred și eu că poate mă înșel, văzând atâta vehemență. Nu știu de ce Comisia susține altceva, dar presupun că nu s-au atins de dosar, altfel nu-mi explic cum și-ar fi putut întemeia răspunsul pe un document inexistent.
Impact.ro: Ați făcut o scrisoare deschisă către Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, în care solicitați ajutorul în rezolvarea acestui caz. Ce speranțe aveți?
Brîndușa Socaciu: Desigur! Acum aștept de alte câteva luni bune să se întrunească o altă comisie care să cerceteze dacă prima și-a făcut sau nu datoria. Cât de greu poate fi să-și dea seama?

Am decis să scriu această scrisoare deschisă ca să semnalez un abuz și să atrag atenția, în mod public, celor care au puterea de decizie asupra acestei erori birocratice. Nu e posibil să dureze ani de zile să stabilești dacă un act există sau nu, chiar dacă ar fi sute de pagini de citit!
Brîndușa Socaciu ne-a pus la dispoziție scrisoarea deschisă către Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, în care solicită să i se facă dreptate.
Domnule Ministru,
Întrucât am epuizat, atât procedura legală, cât și trei sferturi din termenul în care îmi pot exercita dreptul de a acționa în instanță, deoarece am adresat petiții tuturor instituțiilor în măsură să intervină și nu am primit răspuns, mă văd nevoită să vă apelez prin intermediul acestei scrisori deschise.
Am să fac publică lipsa de profesionalism, de etică și de umanitate a membrilor unei înalte Comisii de disciplină, MEDICI- a căror obligație (stabilită de Statutul Colegiului Medicilor) a fost să analizeze faptele semnalate și documentele existente și să se pronunțe asupra legalității procedurilor urmate.Acestei Comisii, întrunite abia la 18 luni de la formularea plângerii, i-a revenit sarcina de a verifica dacă la dosar există acordul informat al pacientului în legătură cu efectuarea unei proceduri invazive.
Acesta este articolul de lege a cărui încălcare am invocat-o Instituției care, teoretic, se află (și) în slujba pacientului. Profitând, însă, de mai multe prerogative (cum ar fi autoritatea de a stabili adevărul, în lipsa audierii petentului sau limitarea accesului la documente), această Comisie, care a mizat, desigur, atât pe ignoranța mea, cât și pe beneficiul timpului îndelungat care s-a așternut, și-a luat libertatea de a motiva decizia îndelung amânată pe existența unui document care efectiv lipsește din dosar. Și nu pentru că s-a pierdut sau deteriorat, ci pentru că, de fapt, pacientul nu a semnat consimțământul informat.Unde se încadrează, oare, fapta acestor medici, despre care prefer să cred că nu s-au atins de dosar, cu toate că era obligația lor, decât să cred că, în mod deliberat, au mințit? Astfel de Comisii și astfel de medici împart dreptatea în această țară, sub masca unor garanți ai adevărului? Cine le conferă lor dreptul să arunce în derizoriu actul de voință al unei persoane? Cine le dă dreptul să oficializeze cu parafa unei instituții a statului o minciună?
Domnule Ministru, ascunderea adevărului poate că salvează astăzi reputația unui coleg de-ai lor, dar înlesnește pentru mâine posibilitatea unor abuzuri față de alți pacienți, ignoranți, e drept, în comparație cu știința de carte a medicilor, pacienți – adică oameni- deveniți, inevitabil, într-o bună zi, odată cu intrarea pe ușa unui spital, simple numere de caz, fără păreri sau opinii, cu datoria de a accepta orbește orice decizie. Din punctul meu de vedere, pot doar să constat că cererile sau întrebările în acest domeniu sunt tratate numai cu disprețul de a nu fi luate în considerare.
În pofida așteptărilor, pe care le intuiesc, din partea comisiilor implicate, nu mă descurajează indiferența, tergiversările, amânările repetate, lipsa de respect și de verticalitate, deoarece ceea ce pentru acei medici a însemnat doar un alt număr de dosar și o bătaie de cap în plus, care trebuia rezolvată repede și la întâmplare, pentru mine înseamnă suferința unui om real, din carne si oase, cu suflet, cu dorințele, cu speranțele și cu visurile lui, a unui om care a fost mințit și care a așteptat în zadar să i se facă dreptate. Poate că încă așteaptă, așa că n-am să renunț.
Sunt gata și eu să aștept încă 18 luni să se întrunească o altă comisie și alt complet pentru a anula, eventual, decizia primului. Aștept demisia de onoare a celor care au dovedit că nu au ce căuta într-o astfel de comisie, dar de această dată am să-mi fac așteptarea publică. De aceea am hotărât ca această scrisoare sa fie deschisă adică să aibă transparența conformă cu spiritul acestei democrații! Am speranța, totuși, că pe această cale, rândurile mele vor ajunge să fie citite, am speranța că puteți schimba ceva, am speranța că puteți face dreptate!
Cu deosebit respect,
Brîndușa Socaciu