09:05
Brândușa Simion Socaciu, văduva lui Victor Socaciu, spune că nu va uita prea curând atmosfera de pe vechiul stadion Giulești, în puținele dăți când și-a însoțit soțul la evenimente fotbalistice. Ea spune că în ciuda acestui fapt nu a fost niciodată microbistă, dar că ce a văzut pe stadionul feroviarilor e cu totul ieșit din comun. Iar acest lucru a impresionat-o de fiecare dată!
„Nu am fost niciodată microbistă! Nu pot spune așa ceva, fiindcă fotbalul nu m-a pasionat niciodată. Dar am fost împreună cu Victor la câteva meciuri și ce am văzut atunci, a fost ceva cu totul incredibil.
Mă emoționa de fiecare dată! Victor al meu iubea Rapidul și îi înțelegeam dragostea asta doar când eram alături de el, pe stadion”, susține ea pentru IMPACT.RO.
În plus, a fost convinsă din primul moment de susținerea fanilor rapidiști. „Atunci am înțeles de ce Victor a ales să compună imnul Rapidului. Până nu auzi mii de oameni care cântă aceeași melodie nu realizezi despre ce e vorba. Tocmai de aceea îmi doresc ca imnul Rapidului să nu schimbe. E prea frumos!”, adaugă ea.
Până în prezent, Brândușa Simion Socaciu nu a fost invitată la marcarea centenarului existenței celei mai iubite echipe muncitorești din România. „Nu am primit niciun fel de invitație, la niciun fel de eveniment. De la dumneavoastră aflu prima data despre așa ceva. Poate nu e timpul pierdut! Dacă voi primi invitație, voi merge de dragul amintirii lui Victor!”, mai spune ea.
Victor Socaciu s-a stins la finele lunii decembrie din 2021, fără a apuca să cânte măcar o dată imnul care i-a adus un plus de celebritate carierei sale oricum ieșită din comun pe noul „Giulești”, inaugurat oficial la trei luni după dispariția sa.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Imnul Rapidului, considerat unul dintre cele mai frumoase din întregul sport românesc, s-a născut în anii 80, în anturajul poetului Adrian Păunescu. Potrivit fiului acestuia, Andrei, totul s-a consumat într-o după amiază de vară.
„Acest imn s-a născut foarte simplu. Era iunie 1980, eram la redacția Flacăra, tata ne-a luat în mașină pe mine, aveam 11 ani, pe Victor Socaciu, care era tânărul folkist de atunci și pe care-l lua peste tot, scriau și făceau împreună lucruri frumoase pentru cenaclul Flacăra, pe Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la Revista Flacăra, și pe Victor Niță, tot de la Revista Flacăra.
Am ajuns la stadionul Giulești. Nu era zi de meci, era o zi în care Flacăra juca fotbal la poarta dinspre tunel, dinspre Teatrul Giulești. Ne încălzeam, urma să înceapă o miuță și tata, în timp ce dădeam în minge, i-a zis lui Victor Socaciu: Victore, du-te și ia chitara de la mașină! E prea frumos momentul ca să nu scriem un cântec”, și-a reamintit urmașul poetului.
Rapidul se afla pe atunci în liga a doua și se lupta cu FC Scornicești, echipa clanului Ceaușescu, pentru promovare pe prima scenă fotbalistică a țării. Versurile aveau să fie scrise pe un șervețel, pe care istoria spune că Victor Socaciu l-a păstrat ani buni la el acasă.
Tot Victor Socaciu este cel care a compus actualul imn al lui FC Argeș, un alt cântec apreciat de microbiști, cu referințe la performanțele piteștenilor din anii ’70.
Dar tot el a refuzat să scrie imnul echipei FCSB, în ciuda faptului că patronului echipei, Gigi Becali, i-ar fi oferit bani pentru acest lucru. I s-a părut, cel mai probabil, un act de trădare față de echipa sa de suflet.
Citește și Apariție surpriză pe mormântul lui Victor Socaciu. Toată lumea poate vedea acum ce scrie, explicația soției!
