06:04
Războiul sângeros purtat de Uniune Sovietică în Afghanistan a durat un deceniu, din 1979 și până în 1989, când ultimul soldat sovietic părăsea această țară. Invazia sovietică a dat startul unui conflict cu grupările de mujahedini, soldat cu moartea a peste un milion de afgani, cel mai lung în care a fost implicată vreodată Uniunea Sovietică. Același lucru a făcut Rusia și în Ucraina, unde luptele au intrat în cea de-a patra lună.
La 27 decembrie 1979, armata defunctei Uniuni Sovietice a luat cu asalt palatul prezidenţial de la Kabul, ucigându-l pe preşedintele comunist al Afganistanului, Hafizullah Amin, și pe membrii familiei sale. Operațiunea sub acoperire Furtuna-333, cunoscută și sub numele de Asaltul Palatului Tajbeg, a marcat începutul războiului sovietico-afgan.
Modul în care Uniunea Sovietică a acționat în Afganistan seamană destul de mult cu începutul războiului declanșat de Vladimir Putin în Ucraina, pe 24 februarie. Se spune că prima țintă a Moscovei în țara vecină a fost uciderea președintelui Volodimir Zelenski. Acesta a povestit cum complexul prezidențial a fost atacat de două ori de ruși în primele ore ale invaziei.
Soldații l-au informat pe Volodimir Zelenski că trupe rusești s-au parașutat în Kiev pentru a-i omorî sau a-i captura, pe el și pe familia lui. „Înaintea acelei nopți, am văzut asemenea scene doar în filme”, a spus șeful de cabinet al președintelui ucrainean, Andrii Iermak, pentru Time. Gărzile au stins luminile în complex și au dat veste antiglonț și puști de asalt lui Zelenski și celor care se aflau înăuntru.
Acestea nu sunt singurele asemănări între războiul din Afganistan și cel pornit de Rusia în Ucraina. De exemplu, Moscova a mobilizat tineri de 18-19 ani cu o pregătire militară precară, dar și ideologică și motivațională foarte slabă. Aceștia nu știu în ce spațiu au ajuns și spun că li s-au transmis de către superiori informații false despre unde urmau să fie trimiși. Este și cazul tinerilor din armata URSS-ului, care nu știau, cel puțin în prima fază a războiul, în ce țară au ajuns și cu cine trebuia să lupte.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Și narațiunile propagandei sovietice si ruse sunt aceleași în ambele războaie. Uniunea Sovietică spunea că în Afghanistan oferă un „ajutor internațional” și se vorbea despre „apărare granițelor de sud ale Uniunii Sovietice”. În niciun caz nu se spunea oficial de vreun război. În cazul Ucrainei, Moscova susține că este vorba despre o „operațiune militară specială” pentru „demilitarizarea și denazificarea” țării.
„Această paradigmă militară este utilizată de secole de imperialismul de esență rusească. Devine un lait-motiv acest pretins dușman, unul imaginar, care ar periclita securitatea statului. Acest mit este unul de sorginte imperialistă. Toate imperiile și-au creat întotdeauna un brâu de securitate mult în afara hotarelor”, a spus Ion Xenofontov, doctor în istorie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și cercetător militar al Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” din Chișinău, pentru Veridica.
Moscova a trimis în Afganistan 115.000 de soldati, la fel ca și în Ucraina, unde mii de trupe au luat cu asalt orașele cheie: Kiev și Harkov, al doilea cel mai mare al țării. Însă după o lună de lupte dure, forțele Moscovei au fost obligate să se retragă din jurul acestor orașe si să se concentreze pe zona de est a Ucrainei, unde încearcă să preia controlul total asupra Donbasului.
Însă prețul plătit de Rusia este unul foarte mare, înregistrând eșecuri la toate nivelurile, inclusiv pierderi de echipamente importante, între care crucișătorul Moskva, nava amiral din Marea Neagră. De asemenea, a pierdut mii de soladați și peste zece generali de top. Astfel, în aproape nouă săptămâni de război în Ucraina, Moscova pierduse la fel de mulți militari cât în cei zece ani de conflict în Afganistan, aproximativ 15.000, potrivit ministrului Apărării din Regatul Unit, Ben Wallace.
Liderii Uniunii Sovietice si-au dat seama că războiul declanșat în Afganistan a fost o mare greșeală, care a dus la multe pierderi de vieți omenești de ambele părți. „Nu a fost doar un război, a fost o barbarie”, spunea Eduard Sevarnadze, ministrul de Externe al URSS, despre interventia sovietica din Afganistan, la acea vreme, citat de Deutsche Welle.
După ce Mihail Gorbaciov a fost ales în funcția de secretar general al Partidului Comunist Sovietic, în 1986, Kremlinul începea să caute variante pentru a ieși din conflict. „Afganistan este rana noastra sangeranda„, afirma fostul președinte.
În urmă cu 33 de ani, pe 15 februarie 1989, a fost ziua în care ultimul soldat rus a părăsit granița afgano-sovietică, după ce în 1986 Mihail Gorbaciov decidea retragerea tutror trupelor de luptă din țara vecină până la sfîrșitul anului 1988. Retragerea URSS-ului din Afganistan a fost văzută ca o umilință națională.
