Ministrului Mediului i s-au uscat și gazonul, și ideile. Ne îndeamnă să economisim apa, să salvăm Planeta de deșertificare, așa cum dumnealui își compromite pajistea din fața casei. Ne aflăm în pericol de deșertificare, ce nu înțelegeți? Ni se usucă toate, ba chiar uneori ni se usucă și ne cad! În mai multe zone apa a fost raționalizată, în localități din Ilfov de exemplu, unde a fost căldură mare zilele trecute. Dar acum, dacă a plouat, putem să ne udăm și noi mușcatele fără să punem în pericol sănătatea Planetei?
Pliat globalist pe cerințele și pe comandamentele instituției pe care o reprezintă, fostul hocheist ciucan (da, domnul Tanczos s-a ținut de crosă în tinerețe și a patinat în urmărirea pucului) ne povățuiește să nu ne mai udăm roșiile și castraveții cu apă potabilă, de parcă la robinet ar curge și altceva. Și să nu ne mai umplem piscinele, de parcă în bătătura fiecăruia dintre noi s-ar afla așa ceva.
E o retorică luată cumva din Greta Thunberg, micuța adolescentă suedeză folosită de alienarea planetară pe post de cuvântăreață în ideea salvării stratului de ozon. Idee nobilă și utilă mai ales atunci când vrei să abați atenția de la alte lucruri.
Ca să fie și mai credibil, Barna bacsi (Barna e numele mic, cel de familie, Tanczos, înseamnă în traducere din ungurește dansatorul, cel care dansează, cam așa ceva) ne spune că, tușat de neajunsul apei la nivel planetar, inclusiv domnia sa a admis ca gazonul din fața casei să i se îngălbenească, nemaiudându-l și cruțând astfel parte din vitala resursă lichidă a Planetei. Impresionant! Cât sacrificiu! Ce înțelegere superioară a gravelor probleme cu care ne confruntăm!
La fel de impresionant ca și atunci, nu demult, când Tanczos Barna a spus că e nemulțumit de faptul că pe drumuri sunt prea multe mașini care poluează, distrug stratul de ozon din suavele ziceri ale Gretei Thunberg. Și că în 90 la sută din mașinile din trafic călătorește doar câte un singur ocupant. Aici exemplul său personal e de-a dreptul ilustrativ.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Cu ceva vreme în urmă a fost pieton pentru vreo trei luni. Dar nu asumat, voluntar, ci forțat de împrejurări. Într-un giratoriu a uitat să dea prioritate unei mașini, care, culmea, mai era și a Poliției. Iar pasagerii vehiculului cu girofar, sensibili la suferințele ecologice ale Terrei, i-au luat permisul și i-au îngăduit să îmbunătățească procentul de oxigen din aer. Mersul pe jos nu poluează!
Teoretic, ideologia domnului ministru e nobilă, ne duce spre o planetă mai verde, chiar dacă ea se ilustrează printr-un gazon mai galben. Practic însă e un fel de apă chioară, mai chioară ca apa aceea pe care ne îndeamnă s-o cruțăm.
O vorbire menită să ne usuce castraveții, fără să ne aducă niciun alt fel de beneficii. Menirea guvernanților e și aceea de a asigura resurse, nu doar de a le raționaliza. Ei însă ne aburesc și ne tot arată, drept exemplu, gazoanele lor îngălbenite.
