Ştefan Ciobotăraşu, un exponent de prim-rang al culturii românești. A slujit cu talent și abnegație teatrul, poezia, filmul și radioul. SPECIAL

Ştefan, deseori numit și Ciubotăraşu, a venit pe lume în echinocțiul de primăvară al anului 1910, în comuna Lipovăţ, judeţul Vaslui. Într-o familie de ţărani sărmani, părinţii săi fiind Vasile şi Ana Ciobotăraşu. Tatăl său lucra ca frânar la calea ferată. Era de multe ori mutat să lucreze pe ruta feroviară Iaşi-Bârlad, la Câmpina ori la Mărăşeşti. Băiatul a făcut clasele primare la şcoala din satul natal, apoi în biserica din localitate.

Tânărul învățăcel era de-a dreptul fermecat de peisajele sălbatice ale plaiurilor şi de tradițiile seculare ale satului moldovenesc, după cum avea să mărturisească viitorul mare actor, peste ani: „Mi-aduc aminte că-n pruncia mea, luna asta, decembrie, era un fel de lună a miracolelor. Uite-aşa, cam pe-acum, începeau copiii să pocnească din harapnic, să-şi facă buhaie şi altele şi să înveţe pluguşorul. Flăcăii se adunau la repetiţii, sub mâna unui staroste, care era şi cămăraşul (casierul) trupei şi care-şi adjudeca şi rolul cel mai gras”.

La numai 11 ani, ia drumul Bucureştiului, călătorind în cabina de frânar a tatălui său, pentru a se angaja ca ucenic pantofar la un atelier de cizmărie al lui Gh. Ene-Filipescu, din Calea Victoriei nr. 36. Aici va lucra vreme de trei ani, făcând tot felul de comisioane si ajutând la curăţenia prăvăliei.

Plătit cu bilete de teatru

Însă, această meserie nu-l mulțumea deloc şi profitând de faptul că în atelier îşi făcea încălţări şi lumea bună a teatrului, Ciobotăraşu primea în loc de bacşiş bilete la teatru. Artă ce îl atrăgea tot mai mult pe micul ucenic. Spectacolele „Înşir-te mărgărite”, „O scrisoare pierdută” sau „Puterea întunericului”, în care evoluau actori în vogă la acea vreme, au fost tot atâtea motive care l-au vrăjit.

La vârsta de 14 ani, sătul de universul mizer şi limitat în care îşi ducea traiul, Ştefan Ciobotăraşu decide să se întoarcă acasă. Numai că părinţii se mutaseră la Vaslui, iar noua viaţă ce se contura avea să influenţeze decisiv viitoarea sa carieră artistică. La Vaslui va întâlni personalităţi remarcabile ale timpului: scriitorii Jean Bart, Mihai Negru, Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu, sau marele muzician George Enescu, plus mari actori care veneau în turnee să joace în mica urbe moldoveană.

Impact.ro

Cum să aprinzi focul cu un cub de gheață. Trucul revoluționar care te va lăsa...

Impact.ro

Clotilde Armand, prinsă conducând ILEGAL. Ce sancțiune a primit primărița

A urmat apoi, în particular, Liceul „Mihail Kogălniceanu” din localitate, după care a trecut la cursul de zi și a dat examen pentru două clase deodată. În acei ani a debutat cu însemnari literaro-satirice în revista „Năzuinţa”. Pe urmă, a scris în foaia locală „Vasluiul”, iar împreună cu prietenul său Valer Mitru a scos câteva numere ale revistei „Uzina cu umor”.

În 1929, după absolvire, se mută la Iaşi, unde se înscrie la Conservatorul de muzică şi artă dramatică. Este remarcat de poetul Mihai Codreanu, care i-a fost profesor şi ca un al doilea tată. Face figuraţie în diverse piese de teatru şi continuă să publice versuri în reviste ieșene. Și-a luat bacalaureatul la Bârlad. Ștefan Ciobotărașu era poreclit în studenție de către prieteni „statuia mizeriei” deoarece era mereu flămând și rece visând la lemne pentru foc și o masă îmbelsugată. În ciuda tuturor vicisitudinilor, marele actor și-a păstrat umorul pe care îl vedea ca cel mai de preț har, fiind perfect lucid de vremurile în care trăia și care îsi lăsau amprenta asupra sa. „Drama cea mai mare nu erau atât lipsurile, cât faptul că lumea aceea ucidea în noi orice putință de ideal, până la agonizare”.

La 23 de ani, Ciobotăraşu va debuta pe scena naţionalului din capitala Moldovei, în „Macbeth”, de Shakespeare. Au urmat 14 ani petrecuți pe această scenă, perioadă în care va interpreta aproape 200 de roluri. Succesul nu a întârziat să apară. A fost admirat, pe scena naţionalului ieşean, în spectacole precum „Signor Bracolli”,  „Cartoforii” de Gogol, „Neamul Şoimăreştilor, dramatizare de M. Sorbul după Mihail Sadoveanu, „Încurcă-lume” de A. de Herz, „Meşterul Manole”, „Otrava” de Emile Zola, „Hamlet” de Shakespeare ș.a.

În 1933, Aurora Donose îi va deveni logodnică, iar un an mai târziu, cei doi se vor căsători. În anul 1940, se năștea singura lor fiică, Magda. Cinci ani mai târziu, Ştefan Ciobotăraşu se va muta alături de familie la Bucureşti, unde va juca la mai multe teatre-Alhambra, Comedia, Victoriei- cu preponderenţă în roluri de comedie.

Anul 1948 îl află pe Ştefan Ciobotăraşu repartizat la Arad, la primul teatru de stat din România, unde, pe lângă actorie, va continua să scrie poezii, va conduce cenaclul literar „Alexandru Sahia” şi va fi instructor artistic la Uzinele Mao-Tze-Dun, la Institutul Poligrafic şi la Casa Corpului Didactic. Despre atracția sa pentru versuri, Ciobotăraşu avea să declare:

„Dacă mă gândesc mai bine, pasiunea pentru poezie se datorează în cea mai mare măsură dragostei şi respectului meu pentru limba română. Căci nu cred că se poate dovedi un mai mare respect decât a o face să “cânte”, să poată declanşa resorturi intime, neruginite de anchiloza cotidiană. La poezie am ajuns prin sonet. De ce? Pentru că impune o densitate lirică maximă, într-o formulă capabilă să-l transforme într-o bijuterie lingvistică”.

La vârsta de 40 de ani este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Concomitent, timp de doi ani, va juca şi la Teatrul Comedia.

De pe scenă, pe marele ecran

A avut roluri memorabile care l-au propulsat în galeria marilor figuri ale teatrului românesc, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”. A impresionat prin naturaleţea jocului de scenă şi prin modul aparte de abordare a fiecărui nou rol. În anul 1954, Ciobotăraşu debuta în cea de-a 7-a artă cu un rol în „Desfăşurarea”, o ecranizare după nuvela omonimă de Marin Preda, alături de actori precum George Demetru, Toma Dimitriu, Ernest Maftei, Colea Răutu sau Vasile Tomazian.

Au urmat alte 35 de roluri în producţii cinematografice, printre acestea aflându-se „Brigada lui Ionuţ” (1954), regizor: Jean Mihail, alături de George Calboreanu, Jules Cazaban, Emanoil Petruţ şi Constantin Ramadan, „O mică întâmplare” (1957), regizor: Gheorghe Turcu, alături de Marcel Anghelescu şi Lohinszky Loránd.

De-a lungul frumoasei cariere, Ștefan avea să joace în pelicule memorabile alături de alți monștri sacri ai actoriei românești sau străine, precum: Liviu Ciulei, Mircea Albulescu, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Mihai Mereuţă, Sandu Sticlaru, Irina Petrescu, Carmen Stănescu, Alexandru Giugaru, Vasilica Tastaman, Constantin Codrescu, Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Ilinca Tomoroveanu, Anna Széles, Gina Patrichi, George Calboreanu, Gheorghe Dinică, Fory Etterle, Ştefan Iordache, Ion Besoiu, Ernest Maftei, Florin Piersic, Amedeo Nazzari, Antonella Lualdi, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Mircea Albulescu şi Emil Botta.

Pe calea undelor, în eter

Ştefan Ciobotăraşu a fost şi un colaborator de prim-rang al Teatrului Naţional Radiofonic, în spectacole de real succes, împreună cu Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Coca Andronescu, Eugenia Popovici, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ion Marinescu, Dumitru Furdui etc. în piese ca: „Ion”, „Baltagul”, „Take, Ianke și Cadâr”, „Triumful talentului”, „Cadou”, „Vlaicu-Vodă”, „Ursita”, pentru a enumera câteva dintre ele.

Ultimul stop-cadru

La 27 august 1970, Ştefan Ciobotăraşu a murit, la vârsta de 60 de ani, în timp ce aştepta maşina care trebuia să-l ducă la Piteşti, unde filma pentru producţia „Aşteptarea”. Scenariul a fost scris special pentru el. Moartea protagonistului produce unele schimbări de dramaturgie și de decupaj. În faza finală, întreaga partitură va fi dublată de Mihai Mereuță.

La împlinirea a 100 de ani de la naşterea sa, la 16 august 2010, Banca Națională a României a emis o monedă comemorativă de argint, având pe avers activitatea lui Ștefan Ciobotărașu în domeniul teatrului și filmului, pe revers fiind gravat portretul lui, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul „Columna”.