17:59
Deși pare neverosimil în aceste timpuri când tehnologia a atins culmi inimaginabile acum câteva secole, când în urmă cu peste 50 de ani omul a pășit pe suprafața astrului nopții, astăzi sunt state în care “șarpele de fier” este inexistent. Șinele căilor ferate reprezintă pentru ele un subiect secundar, de multe ori inutil, din varii rațiuni. De necrezut și totuși real. Cu toate că prima locomotivă din lume înghițea kilometri încă din februarie 1804, în aproape primul sfert al secolului al XXI-lea, aceasta este actualmente o legendă valabilă în alte ținuturi decât în cele ce urmează. Poate suna cel puțin bizar, însă adevărul ne spune că așa este.
Andorra este singurul stat european care nu are o rețea feroviară. Până și aeroportul ”La Seu d’Urgell” aparține guvernului Cataloniei din estul Spaniei, fiind situat la 12 km de mica țară. Una cu un relief predominant muntos, de unde și probabilitatea dificultății construirii unei rețele de căi ferate.
Pentru o călătorie cu trenul e nevoie de o deplasare la o stație apropiată de această țară, Hospitalet-près-l’Andorre, așa cum sugerează și numele său (n.r. pres = aproape). În Andorra circulă un proverb: “Fără tren, fără probleme”.
Regatul cu acelalași nume este o țară din sudul Asiei, cu o populație de sub un milion de locuitori, aflată la poalele “acoperișului lumii”, munții Himalaya. Mediul îngreunează instalarea șinelor, însă potrivit unei înțelegeri din 2005 cu vecina India, un proiect este în plină desfășurare, vizând o cale ferată în sudul țării.
După cum se poate observa, lucrurile progresează foarte încet. Rețeaua rutieră este construită destul de recent, în 1961. Ca o compensație în transporturi, se poate conta pe două aeroporturi.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]O frumoasă țară insulară scăldată în soare și mângâiată de undele Mediteranei, situată într-o locație strategică în Orientul Mijlociu. Deține o economie avansată și este o destinație turistică de prim rang. Ca mărime în Marea Mediterană, Cipru se află pe podium, după Sicilia și Sardinia. Aspect straniu, acest stat nu are actualmente tren. Totuși, a dispus de acest mijloc de comunicație. Din 1905 până în 1951. Atunci a fost închis, tras în depou din motive financiare.
De ce ar fi afectat un peisaj atât de grandios cu căile ferate, cu toate că este țara cu cea mai rarefiată populație din Europa, fiind, totuși una dintre cele mai bogate și dezvoltate din lume? Se află pe locul 11 într-un clasament mondial al celor mai inovatoare țări. În statul insular nordic se călătorește cu mașina (are un nivel extrem de ridicat al deținerii de autovehicule pe cap de locuitor, cu unul la fiecare 1,5 oameni), bicicleta, uneori schiurile sau patinele, precum actorul și regizorul american Ben Stiller în filmul „Viața secretă a lui Walter Mitty”. În Islanda, avionul este mijlocul numărul unu de deplasare. Firesc, dacă ne gândim că țara dispune de 103 aeroporturi și aerodromuri.
În schimb, se poate călători cu autobuzul. Țara are o rețea extinsă de autobuze pe distanțe lungi, deservite de câteva mari companii. Cardul de transport public este gratuit în Islanda și oferă o prezentare generală a liniilor existente. Din iunie până în august, autobuzele au curse regulate, deservind majoritatea traseelor, zonele populare de drumeții din sud-vest, orașele majore din fiordurile de vest și est, precum și peninsulele Reykjanes și de Snæfellsnes. În restul anului, unele servicii sunt menținute zilnic, în timp ce altele sunt întrerupte complet.
Infrastructura acestei țări, de asemenea insulară, aflată în arhipelagul Sondelor Mici din sud-estul Asiei, este într-o stare deplorabilă. Într-o asemenea condiție, normal, nu există tren. Au fost lansate proiecte care au rămas însă la acest stadiu. Cel puțin deocamdată. A avansa un segement de timp în materializarea lor constituie o adevărată problemă. Pe moment ruptă de realitate.
Țara a avut cândva o singură linie de cale ferată. Înființată în 1883, lega Valletta cu cazărmile de la Mtarfa, trecând prin mai multe orașe și sate. Fiind tot mai puțin utilizată a fost închisă în 1931. Locul i-a fost luat de tramvaie, autobuze și mașini particulare. De altfel, rata deținerii de autovehicule în raport cu populația este a patra ca mărime din Uniunea Europeană. Lucru ce spune multe despre modalitățile de deplasare în interiorul insulei.
Este o țară africană fără ieșire la mare. Nu are o rețea feroviară poate și din cauza sărăciei. Aproape 90% din populație trăiește din venituri cotidiene estimate sub doi dolari, iar jumătate cu mai puțin de un dolar pe zi. Totuși, vestea bună este aceea că există un proiect în curs de dezvoltare pentru construirea unui drum ce leagă Rwanda de Tanzania. Surpriza plăcută este că drumurile asfaltate sunt scurte, de bună calitate și există linii regulate de microbuze.
În plus, taxiurile sunt abundente la aeroport și în fața hotelurilor. Nu sunt echipate cu un contor. Prețul este evaluat de șofer.
Nu a circulat niciun tren în Libia de când rețeaua a fost demontată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În schimb, combustibilul este ieftin. De aceea, nimeni nu pare să regrete lipsa transportului pe calea ferată.
Pe de altă parte, Libia are o flotă extraordinară de autobuze, ce asigură legături zilnice frecvente între principalele orașe situate de-a lungul coastei. Majoritatea sunt dotate cu aer condiționat.
Independentă din anul 1975, această țară din Oceania nu are transport feroviar. Cu toate acestea, aici pot fi găsite vestigii ale liniilor ferate vechi care datează de la începutul secolului al XX-lea, din perioada când era colonie germană. S-a vorbit despre refacerea lor, dar pentru moment proiectul pare să fie stopat. Geografia țării, cu munții, pădurile și mlaștinile sale, fac lucrurile deosebit de complicate.
În Qatar, doar Aeroportul Internațional Hamad are sistemul de tranzit cu trenul. Este o excepție. Altfel, nu există trenuri publice. Se află în desfășurare, din 2008, un proiect în colaborare cu Germania.
Compania de Căi Ferate Qatar, cunoscută sub numele de Qatar Rail, este un bun deținut de stat, responsabil pentru transportul feroviar din Qatar, aparținând guvernului.
Înființată în 2011, compania este responsabilă pentru proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, operarea, întreținerea întregii rețele și sistemelor feroviare și va gestiona rețeaua devenită odată operațională.
(sursa: Word Atlas)
