SPECIAL. Amantele „părintelui comunismului românesc”, Gheorghiu-Dej

Primul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a înțeles imediat binefacerile “capitalismului în descompunere”, bucurându-se cu vârf și îndesat de ele în schimbul ataşamentului pe care îl arătase stăpânilor săi de la Moscova. Fostul ceferist cu câteva clase primare a devenit unul dintre cele mai temute personaje ale vremii sale.

Viața tumultoasă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) a fost, din punct de vedere politic, cel mai puternic din România primelor două decenii de comunism, beneficiind din plin de statutul de om de încredere, de ajutorul și susținerea sovieticilor. După Al Doilea Război Mondial a ajuns secretar general al Partidului Comunist Român, apoi prim-ministru şi şef al statului roman. Gheorghe Gheorghiu-Dej, proletarul comunist cu stagiu în ilegalitate devenit întâiul șef al Republicii Populare Române, a fost părăsit de nevasta cu care avea două fete pe când se afla în pușcărie.

Electricianul se căsătorise în 1926, la Galați, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar. Au avut două fiice: Vasilica (viitoarea actriță de cinema Lica Gheorghiu, n. 15 martie 1928) și Constanța („Tanți”), născută în 1931. Cei doi au divorțat, după două decenii de mariaj. El nu s-a recăsătorit niciodată. După trei ani de armată se întoarce la Galaţi, dar e concediat. Din 1926, merge la Atelierele CFR Galaţi, iar la 15 august 1931 ajunge, din motive disciplinare, la Atelierele CFR din oraşul Dej.

Despre această scurtă perioadă își amintea părintele greco-catolic Alexandru Nicula: „A fost un depravat şi un beţiv, asta a fost. Nu-i plăcea munca, era un plimbăreţ cu idei comuniste. Îşi pierdea nopţile prin bodegi, bând cot la cot alături de prietenii lui ceferişti”. Mândru de meritele sale revoluţionare din localitatea transilvăneană, Gheorghe Gheorghiu şi-a ataşat numelui particula „Dej”. Se mai spune că în procesul de la Griviţa ar mai fi fost un comunist pe nume Gheorghe Gheorghiu, iar pentru a-i
diferenția i s-a zis astfel.

Viața de fustangiu. Primul nume sonor: Michele Morgan

Odată instalat în cel mai înalt tron comunist, Ghiță Dej și-a schimbat și preferințele pentru femei. Se spune că a avut multe ibovnice, printre ele numărându-se agente ale serviciilor secrete sovietice, una fiind Ana Pauker poreclită “Stalin cu fustă”. Apoi, a început să-și ajusteze preferințele, năzuind la actrițe. Și nu doar la cele românce. Iubirea secretă pe care Gheorghiu-Dej a avut-o este cea pentru steaua cinematografului francez din anii ‘60, fermecătoarea Michele Morgan.

Povestea idilei a fost expusă de fosta soție a lui Petre Roman, Mioara, într-un interviu: „Se știe, el avea o amantă celebră, actrița Michele Morgan. Îi trimitea săptămânal un avion de vânătoare să o aducă în România”. Pasiunea pentru celebra artistă, cu 19 ani mai tânără decât el, trebuie să fi fost arzătoare, de vreme ce liderul comunist trimitea după ea chiar un avion de vânătoare, pentru a scurta timpul așteptării.

Recunoscută drept diva cu cei mai frumoși ochi din istoria cinematografiei, concurată doar, la acest capitol, de privirea mov a celebrei Liz Taylor, actrița cu ochi perfecți, acvamarin, Michele Morgan era o franțuzoaică superbă, cunoscută ca „fata cu ochi albaștri, bască și impermeabil”, îndrăgostită iremediabil de băiatul „rău” cu inimă mare, care impune în anii ’40 mitul Morgan. Ulterior, după două decenii, artista va fi marea doamnă a filmului francez, elegantă, distinsă, vibrantă, care poate trăi drama cu demnitate și bucuria cu înțelepciune.

O frumusețe românească: Dina Cocea

Dej a avut multe amante datorită înaltei funcții și puteri dobândite. De obicei și le alegea dintre cele cu renume în artă și cultură. Era un om mai de viaţă, căruia îi plăceau şpriţul și lăutarii. Favoritul lui era Fănică Luca, pe care îl chema la chefuri grele indiferent de ora din zi sau din noapte. La fel cum avea să procedeze mai târziu Ceaușescu cu Gică Petrescu. În acea vreme, era de notorietate relația lui cu o actriță.

Una extrem de talentată, o femeie deosebit de frumoasă şi de elegantă. Aşa a rămas în memoria publicului şi a cunoscuţilor marea doamnă a dramaturgiei românești. Maria Constantina Dina Cocea s-a născut pe 27 noiembrie 1912 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost scriitorul şi pamfletarul N.D.Cocea, iar mama – Florica Mille, fiica lui Constantin Mille. Mătuşa ei a fost celebra Alice Cocea, un nume
arhicunoscut, care a strălucit în perioada dintre cele două războaie pe marile scene ale teatrului parizian.

Respectând o tradiție familială, după absolvirea liceului, a plecat în capitala Franței pentru a studia teatrul. Și-a desăvârșit studiile de actorie în metropola de pe malurile Senei. Tot acolo a avut şi debutul în anul 1934. Deşi avea toate şansele să facă o carieră strălucită în teatru la Paris şi să calce pe urmele strălucitei cariere a mătuşii sale, Dina Cocea a preferat să se întoarcă în România. În 1935, era pe scenele teatrelor din Bucureşti sub numele de Dina Cerni, în postura de actriţă a Companiei Bulandra-Maximilian-Fotino.

Debutul cinematografic avusese loc la Paris, în 1934, într-un rol din filmul La jeune fille d`une nuit. În ţară, şi-a continuat cariera atât în teatru, cât şi în film. Și-a consemnat prima peliculă românească în 1939 cu producţia O noapte de pomină. Cariera în cinemaul autohton a continuat cu Neamul Şoimăreştilor, Iancu Jianu, Ştefan cel Mare ş.a. Viața de talentată artistă a fost împărţită între scena de teatru şi film vreme de şapte decenii. Activitatea în teatru nu s-a rezumat, însă, doar la nivelul de actriţă.

S-a speculat că a avut o relație și cu Maria Tănase

Adorabila Dina Cocea a devenit încă de la 30 de ani directorarea propriului teatru particular, Teatrul Nostru. În 1952, a fost numită decan al Facultăţii de Teatru din Bucureşti. Începând cu anul 1956 a reprezentat România la congrese internaţionale ale ONU şi UNESCO. Până în 1989 a fost preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale. În afara scenelor de teatru și în cinematografie, Dina Cocea a excelat în teatrul radiofonic şi cel de televiziune.

A avut o fecundă activitate de publicist şi eseist de cronică teatrală, în ţară şi în străinătate. Fiind o femeie de o frumusețe răpitoare a fost curtată de bărbaţi importanţi ai vremii. Despre ea s-a spus că ar fi fost iubita baronului Manfred von Killinger, pe vremea când acesta era ambasadorul Germaniei în România. Se spune, de asemenea, că ar fi avut o legătură discretă, dar de durată, cu primul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Dina Cocea a fost căsătorită de trei ori. Primul mariaj, eşuat, l-a avut în tinereţe, pe vremea când studia la Paris. Marea iubire a artistei a fost ultimul său soţ, dirijorul Mihai Brediceanu. Pentru importantul ei aport în cultura românească, actriţei Dina Cocea i s-a conferit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti. S-a stins din viaţă la vârsta de 96 de ani.

O altă relație despre care s-a speculat mult în epocă ar fi fost aceea cu Maria Tănase, căreia i-ar fi făcut cadou inclusiv casa de pe strada Popa Nan în care marea artistă a murit de cancer în 1963.