SPECIAL

SPECIAL. 10 dintre cele mai detestate monumente de către locuitorii din propria țară. Unul dintre ele se află în România

Dan Mlădinoiu 02.11.2021, 15:23

Monumentele sunt recunoscute prin faptul că au o contribuție importantă la prestigiul  orașelor în care se află și pentru că atrag mulți turiști. În timp ce unele sunt  acolo doar pentru  decor, altele îndeplinesc funcții specifice. Și, deși, de cele mai multe ori toată lumea este de acord că sunt frumoase sau cel puțin tolerabile, în același timp, pur și simplu dezamăgesc un număr consideranil  de localnici.

Aceștia le cataloghează ca fiind dezagreabile, inestetice, hidoase chiar. Iată o “deca-agendă” a unor edificii care nu sunt deloc pe gustul multor oameni.

10 dintre cele mai detestate monumente de către locuitorii din propria țară. Unul dintre ele se află în România

Turnul Montparnasse, Paris

Atunci când a fost ridicat, respectiv în 1973, acest gigant de 209 metri era cea mai înaltă clădire din Franța. Ulterior, a fost detronat de Primul Turn din Courbevoie. De asemenea, urât de către citadinii Orașului Lumină.

În pofida faptului că proiectul a fost susținut chiar de André Malraux, parizienii l-au primit cu o vizibilă răceală.. Supranumit “Negul din Paris”, este actualmente ceva mai acceptat, dar nu în unanimitate.

Statuia lui Petru cel Mare, Moscova

Semnată Zourab Tsereteli, această statuie din 1997 aduce un omagiu flotei maritime militare a Rusiei. Măsurând 98 de metri, este cea mai înaltă statuie din Rusia și a opta ca mărime pe verticală din lume. Se impune a fi știut că practic nu Petru cel Mare ar fi trebuit  să fie acolo, ci Cristofor Columb.

Proiectată inițial pentru a sărbători aniversarea a 500 de ani de la descoperirea continentului american, a fost oferită mai multor țări, printre care unora din America Latină, Statele Unite și Spania, însă  lumea nu a agreat-o. În cele din urmă, Rusia a decis să o recupereze și, astfel, Petru cel Mare l-a înlocuit pe navigatorul italiano-spaniol. Ceea ce nu înseamnă că rușii iubesc  statuia cu pricina.

Centrul Georges Pompidou

Centrul Georges Pompidou, Paris

Din nou pe malurile Senei, cu Centrul Georges Pompidou, care și astăzi este considerat de mulți locuitori a fi cea mai urâtă clădire din oraș. Ba chiar din departament, țară, lume. Cu țevile, culorile și arhitectura sa bizară.

Centrul inaugurat în 1977 nu atrage deloc simpatia parizienilor. Cunoscut în mod obișnuit ca „Centrul Pompidou” sau pur și simplu „Beaubourg”, este o unitate multiculturală cu sediul în cartierul cu același nume. Crearea acestei instituții, astăzi emblematică arondismentului patru din Paris, provine din voința  fostului președinte al Franței  pentru a crea un spațiu dedicat în totalitate creației contemporane din secolele XX și XXI.

El și-a dorit să reunească artele plastice, literatura, muzica și designul cinematografic pentru a oferi publicului cea mai completă instituție pluriculturală posibilă. Cu vaste galerii de expoziții permanente și populare, una dintre cele mai importante trei colecții de artă modernă și contemporană din lume, cinematografe și teatre, dar și o mare bibliotecă publică de lectură (primul loc în Europa). Este evident că măcar din punct de vedere estetic pariul a fost pierdut.

The Shard, Londra

Descrisă drept „turla plantată în inima Londrei istorice”, această clădire numită inițial London Bridge Tower nu a reușit niciodată să cucerească inimile londonezilor.

De la construcția sa în 2009, a fost întotdeauna scoasă în evidență cu dezgust, în ciuda multiplelor sale apariții în cinematografie, în special cu celebra serie James Bond.

Monumentul lui Victor Emmanuel II, Roma

Construit în cinstea primului rege al Italiei unificate, acest monument din 1885 a fost poreclit de locuitorii Romei „dinți falși”, „tort de nuntă”, „mașina de scris”.

Nimic vulgar, dar stârnește senzația de respingere, de aversiune. Sunt puse în mod regulat la îndoială culoarea marmurei, considerată nepotrivită, și dimensiunea, cu adevărat excesivă a monumentului în sine.

La Sagrada Familia, Barcelona

Proiectată de ilustrul Antoni Gaudi, arhitectul mai multor monumente emblematice ale Barcelonei, Sagrada Familia se află încă în construcție. Macaralele fac parte din peisaj, iar catalanii amendează acest fapt. Mai mult, destul de mulți nu au păreri admirative față de biserică.

La vremea lui,  marele Pablo Picasso a spus că i-ar fi trimis pe cei responsabili de construcție în iad. Nici scriitorul George Orwell nu s-a arătat încântat de acest edificiu, afirmând că este „una dintre cele mai hidoase clădiri din lume”.

Palatul Parlamentului din București

În timp ce turiștii par să-l admire, foarte mulți bucureșteni îl detestă. Construcția sa a început în 1980 la cererea expresă a lui Nicolae Ceaușescu într-o perioadă în care Bucureștiul și întreaga țară trăia într-o sărăcie extremă, cu mari privațiuni economice. Este considerat un simbol al domniei dictatorului, al unei perioade de crudă opresiune.

Ceauşescu voia să demonstreze prin Casa Poporului că e cel mai tare conducător din blocul socialist. Din acest motiv a cerut proiectanţilor realizarea celui mai performant buncăr antiatomic, care să reziste la un cutremur de peste 8 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete devastatoare şi chiar la două bombe atomice lansate succesiv.

Concomitent, au fost proiectate 8 tuneluri de fugă care să-i asigure retragerea în cazuri extreme. Iniţial, era proiectat un singur buncăr-sub Cabinetul nr.1-al lui Nicolae Ceauşescu, pentru ca dictatorul să poată ajunge rapid la adăpost, printr-un lift şi un pasaj secret. Dintr-o eroare a constructorilor bazată şi pe un exces de secretomanie, buncărul a fost realizat în altă parte a clădirii. Atunci Ceauşescu a luat hotărârea de a mai construi unul, acolo unde dorea el.

Adăpostul antiatomic este compus din sala principală, adică punctul de comandă- cartierul general care trebuia să aibă legături telefonice cu toate unităţile militare din România- şi mai multe apartamente de locuit, destinate conducerii statului, în caz de război.

Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc şi pe pereţi, cu un sistem de hărţi ale României, în relief. Pentru ventilaţie s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în pereţi. Existau 12 camere mari cu filtre de rezervă, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa Poporului. Rămâne una dintre cele mai controversate clădiri din România. Ca arhitect, Anca Petrescu o plasa în stilul Palatelor Buckingham și Versailles.

Turnul Eiffel, Paris

Parizienii sunt cu siguranță pretențioși, sofisticați. Turnul Eiffel a jucat un rol major în promovarea Parisului drept cea mai importantă destinație turistică din lume. Totuși, este subiectul unei incontestabile și perpetue ostilități  încă de la construcția sa. La acel timp se vorbea chiar despre demolarea lui. Câțiva artiști și-au unit forțele pentru a obține desființarea sa totală, însă fără succes.

Deși este o construcție faimoasă pe schelet de oțel ce măsoară 324 m înălțime, Turnul a devenit simbolul Hexagonului, unul dintre cele mai răspândite la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați ai  Eiffel & Co.

Poarta de Est, din Suzhou (China)

Cea mai înaltă poartă din lume, supranumită “Poarta Orientului”, cu punct maxim situat la 301 de metri, acest turn, construit în 2015, găzduiește cea mai adâncă pivniță de vinuri de pe planetă și cea mai înaltă piscină.

Oamenii din Suzhou consideră că edificiul este de-a dreptul umilitor, pentru că a merge pe sub el este ca și cum ai păși printre picioarele unui gigant  de o hidoșenie extremă.

La Valle de los Caidos, lângă Madrid

Construit în 1940 pentru a onora memoria victimelor Războiului Civil Spaniol, acest monument găzduia și locul de înmormântare al dictatorului Francisco Franco, exhumat în 2019. Acesta a susținut că monumental funerar trebuia să fie un “act național de ispășire”.

Se spune că Valle de los Caidos ar conține aproximativ 40.000 de cadavre. Poate fi vizitat. Firește, majoritatea este formată din turiști străini, deoarece spaniolii nu pot uita grozăviile petrecute între 1936 și 1939, care au însemnat victoria naționaliștilor franchiști și dizolvarea celei de-a doua republici.  (surse: franceculture.fr, lemonade.fr)

Urmăriți Impact.ro și pe