Soții Ceaușescu n-aveau niciun habar de prețurile reale din țară. Cum erau mințiti chiar de către oamenii de încredere

Stefan Daniel 25.07.2019, 13:11
Soții Ceaușescu n-aveau niciun habar de prețurile reale din țară. Cum erau mințiti chiar de către oamenii de încredere

Soții Ceaușescu nu aveau o percepție reală despre prețurile produselor din țară, mai ales în ceea ce privea prețurile pentru bunurile de lux sau serviciile arhitecților. Indiferent cât i-ar fi cerut cineva pentru un lucru sau serviciu, ei spuneau că era prea mult. Conform mărturiilor unui apropiat al dictatorilor, aceștia erau mințiți pe toate căile și ajunseseră să nu mai perceapă cum trebuie realitatea.

Soții Ceaușescu doreau doar lucruri de calitate, dar să fie ieftine

Soții Ceaușescu n-aveau niciun habar de prețurile reale din țară. Cum erau mințiti chiar de către oamenii de încredere
Soții Ceaușescu nu aveau o idee clară despre cât de scump era traiul lor. Știau că era unul opulent, dar nu foarte exact

Mărturiile pe care ți le relatez în acest articol se bazează tot pe cartea Ceaușescu: Adevăruri din umbră, scrisă de arhitectul Camil Roguski și Mirela Petcu.

Arhitectul Camil Roguski a lucrat în cadrul Gospodăriei de Partid, specializat în mobilier, dar s-a ocupat și de perdele și covoarele din birourile și casele nomenclaturiștilor, inclusiv ale dictatorilor.

Când numărul 2 în stat, adică Elena Ceaușescu, a vurt să i se facă un birou doar al ei, la sediul ICECHIM, arhitectul Camil Roguski nici nu știa în ce se implicase când a acceptat să realizeze proiectul:

„Dacă țineți dumneavoastră minte, ICECHIM a fost «oul de aur» al Elenei Ceaușescu, care era directoare acolo. Într-o zi, mă cheamă șeful meu direct și-mi zice: «Măi, asta este tema, faci proiectul pentru dotarea, mobilarea zonei rezidențiale, faci cabinetul lui Ceaușescu, săli de conferințe și tot ce mai trebuie. Când ești gata, îmi arăți proiectul». Am făcut proiectul și i l-am arătat: «Gata» – zic. «Mâine te duci să-l susții, să-l prezinți. Dar cât costă?». «O să coste în jur de 300.000 lei». Era o sumă colosală. Salariul unui arhitect era, pe vremea aia, vreo 2.000 de lei. «Ce, ai înnebunit? Cum o să spui 300.000 lei? Vrei să te dea afară? Spune și tu 190.000 sau 170.000». «Bine». Și mă duc.”

Cum vedeau soții Ceaușescu prețurile

Soții Ceaușescu n-aveau niciun habar de prețurile reale din țară. Cum erau mințiti chiar de către oamenii de încredere
Soților Ceaușescu le plăcea luxul „ieftin”

Pe vremea comunismului, se dorea o treabă bună, de cea mai bună calitate, dar pe bani puțini, preferabil gratis. Pe moment, se accepta orice sumă de nimic, dar aproape întotdeauna scădea și calitatea. Indiferent ce ai fi, comunist sau capitalist, nimănui nu i-ar conveni să lucreze din greu pe bani puțini, nici măcar pentru „întâiul fiu al poporului” sau pentru „întâia chimistă a țării”.

„Era pentru prima oară când vedeam «morții». Îmi cam tremura mâna pe mapă. Așteptam la secretariat și m-am gândit că dacă șeful meu a redus de la 300.000 lei la 170.000 lei, ia să mai tai și eu, să mai reduc o dată. Ajung în față, îi arăt proiectul, nu sune absolut nimic despre lucrare, dar mă întreabă cât costă. Spun 90.000. Se uită la mine ca și cum m-ar fi mâncat și zice: «Mă furați! Cum poate să coste acesta 90.000? Nu mi-a spus mie tovarășul Suter că pe el l-a costat cabinetul lui 25.000 lei și e mult mai frumos și mai sculptat?» Suter a fost mulți ani ministrul Industriei Silvice. Și familiei Ceaușescu îi plăcea tot ce era foarte laborios, muncit foarte mult. «Să trăiți, să știți că n-a știut, că poate așa, că poate altminteri, că poate să coste și sub 25.000 de lei». N-am știut ce să mai zic și cum să-mi mai pun cenușă în cap, am făcut câțiva pași îndărăt și am plecat.”

Dictatorii nu știau valoarea reală a bunurilor de lux pe care le dețineau. Știau că au lucruri scumpe, dar valoarea trebuia să fie în funcție de cum credeau ei, nu în funcție de cel care le producea.

„Primise cadou de la șahinșah niște covoare și, cum toate cadourile fuseseră inventariate, în loc să se pună prețul de un leu, se pusese 500 lei. Când au văzut Ceaușeștii 500 de lei, au crezut că este valoarea reală, ei neavând habar de prețuri. Au fost dezinformați. Așa s-a făcut întotdeauna și pe toate canalele. Poate că și eu am dezinformat și mergeai la noroc. De-a lungul anilor, am găsit o metodă ca să-mi salvez lucrările”, a povestit arhitectul, conform Historia.

Urmăriți Impact.ro și pe