Smaranda Brăescu, prima femeie pilot a României cu o poveste de Hollywood. Statul a condamnat-o la închisoare și a trebuit să moară sub alt nume

Începutul de veac XX era timpul în care mașinile zburătoare vedeau lumina zilei. Întâia licență de pilot obținută în România a fost eliberată în 1911, după ce în primăvara aceluiași an se deschidea prima școală de aviație în țara noastră. Aeronautica a fost un domeniu foarte popular în România între anii 1920-1940. Era o perioadă de emulație efervescentă pentru acei tineri pasionați de domeniu, care frecventau cluburi de zbor și școli, programe, antrenamente, ba chiar participări la concursuri. Înregistrându-se mari succese în competiții în care s-au înfruntat cu piloți din țări având  o tradiție îndelungată.

Smaranda Brăescu, povestea de Hollywood a primei femei pilot a României

Unul dintre cei mai mari piloți și parașutişti ai României a fost o femeie, gălățeanca, Smaranda Brăescu. Un drum aflat la începutul explorărilor. Acela de înfrățire cu văzduhul. Istoria ne oferă cu mândrie cazul unui om ce a ignorant stereotipurile, schimbând mentalități de dragul pasiunii sale. Era, de fapt, prima femeie pilot, parașutist și instructor de piloți militari din țară. A activat la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. Avea un caracter puternic, urmându-și chemarea cu multă tenacitate. A devenit campioană europeană de parașutism în data de 2 octombrie 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6.000 de metri, stabilind un record european. În același timp,  îl depășea și pe cel american, de 5 384 m.

În 1932, Smaranda Brăescu a devenit campioană mondială la parașutism, cu  sărituri de la 7.400 de metri la concursul desfășurat în Sacramento, Statele Unite. Astfel, devenea prima femeie europeană care primea licență de pilot american. În același timp,  ea a stabilit un record mondial care a rămas neegalat timp de 20 de ani. A primit Ordinul „Virtutea Aeronautică”, Crucea de Aur. Profesia ei era în contrast cu delicatul profil intelectual, întrucât a studiat Arte Plastice la Bucuresti, sectiunea ceramică și artă decorativă. Era proprietara unui biplan, marca Pevuez și a unui bimotor (Milles Hawk). Cu cel de-al doilea a bătut primul record de traversare a Mării Mediterane, în 6 ore și 10 minute, după ce a străbătut 1.100 de kilometri, reprezentând distanța dintre Roma și Tripoli.

Accidentul

Ana Maria Sireteanu este strănepoata Smarandei Brăescu. Ea își amintește de caracterul puternic al rudei sale, cel ce a ajutat-o ​​să facă față unui accident foarte grav pe care l-a suferit:

„La Satu Mare, după aterizare, a fost târâtă de parașută și s-a rănit la ambele picioare. A stat cinci luni în spital. Un medic bun a operat-o și a reușit să-și revină. După alte șapte luni, în ciuda gravității suferințelor îndurate, Smaranda a reușit să doboare două recorduri, unul european și unul mondial, în 1931, respectiv 1932. Ceea ce indică puterea și dorința ei extraordinară de a-și face țara cunoscută în întreaga lume”.

Temerarul pilot a lăsat în urma sa un jurnal, care îi dezvăluie dârzenia caracterului. Astfel, aceeași Ana Maria Sireteanu afirmă că: „Din jurnalul personal, pe care nu a vrut să-l facă public în timpul vieții, reiese că Smaranda Brăescu avea o fire pasională. Sunt  multe paragrafe scrise cu indignare legate de niște oficiali din domeniul aeronauticii care au împiedicat-o să-și urmărească unele dintre scopuri. Cooperarea și activitatea depuse în cadrul Asociației Române de Parașutism și Aeronautică, respectiv activitatea de promovare a aeronauticii, sunt mai puțin cunoscute. Smaranda Braescu a fost foarte populară si multă lume a iubit-o. Atât colegii ei, cat si iubitorii aviatiei”.

Cum să furi un avion

Este amintit și celebrul episod în care Smarandei Brăescu i s-a furat avionul pe care și-a dorit atât de mult să-l aibă. Milles Hawk era un aparat foarte ușor, de înaltă performanță, construit în mare parte din lemn, în Anglia anului 1935. Cabina era deschisă, iar ea se simțea ca o regină atunci când zbura cu acea aeronavă. Putea contempla întregul peisaj, deoarece dispunea de o amplă vizibilitate. Smaranda Brăescu achitase o sumă considerabilă pentru avion, fiindcă secretariatul de stat și autoritățile de atunci au dat o lege conform căreia acei piloți care obțin rezultate foarte bune vor primi un bonus ce se ridica la jumătate din costul unui avion. A primit restul banilor dintr-o donație publică organizată de către cunoscutul  ziar „Universul”.

A comandat avionul, aproape terminat, însă liderii companiei, pe care Smaranda i-a criticat în jurnalul său, nu au vrut să o pună în posesia  aparatului de zbor, susținând că are nevoie de mai mulți bani pentru benzină. S-a supărat, a furat avionul și a zburat din Anglia peste Canalul Mânecii. A survolat prin ceață întinderea de apă și a aterizat în Franța, acolo unde acțiunea ei făcea deja titluri de prima pagină în presa din Hexagon.

Colonelul Andrei Popovici, secretarul Clubului Român de Zbor, și-a cerut scuze în numele ei, dar ulterior i-a creat greutăți. De pildă, acesta a refuzat să-i dea permisul pentru a zbura deasupra țărilor europene. În cele din urmă, a primit unul de la clubul francez de zbor. Așa cum este menționat, Smaranda Brăescu deținea o licență de pilot pe care o obținuse în Statele Unite, în toamna anului 1932, pe Roosevelt Field, faimosul aeroport de unde decolase Charles Lindbergh pentru celebrul său zbor transatlantic.

Activitatea temerarei Smaranda în cel de-al Doilea Război Mondial

În timpul celei mai mari conflagrații din istorie, Smaranda a activat ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane medicale, mai întâi pe frontul de est și mai târziu pe cel de vest în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. Alături de alte 11 personalități ale vremii, între care generalul Aldea și prof. univ. dr. Grigore T.Popa, ea a semnat un memorandum în care era condamnată trucarea alegerilor din noiembrie 1946 din România, act înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american. Urmărită de autoritățile comuniste și condamnată la închisoare în contumacie, ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistență, Smaranda Brăescu a fost nevoită să se ascundă. Se pare că și-a găsit adăpost la o mănăstire de călugărițe. Tot aici s-a sfârșit din viață, la vârsta de 51 de ani, pe 2 februarie 1948. A fost înhumată sub alt nume, din același motiv: instalarea la putere a noului regim de factură comunistă.