12:45
Paștele se apropie, purtând cu el îndemnuri solemne și simboluri pline de spiritualitate. Crucea, lumânările, pasca și mielul nu sunt doar simple tradiții, ci obiecte de devoțiune și de înnoire spirituală. Poate crezi că mâncăm miel de Paște datorită sezonalității sale. În realitate, lucrurile stau complet diferit. Iată semnificația mielului de Paște.
Paștele este cea mai importantă sărbătoare a bisericii creștine, care celebrează Învierea lui Iisus Hristos. Sărbătoarea este „mobilă“ și cade întotdeauna în prima duminică după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Când te gândești la Paște, indiferent dacă ești sau nu o persoană religioasă, probabil îți vin în minte următoarele tradiții: încondeiatul ouălor de Paște, dăruirea crinilor (Crinul de Paște este o floare cu o semnificație foarte profundă), mâncatul de alimente tradiționale – de la miel, la pască și cozonac.
Dintre simbolurile pascale populare, mielul este de departe cel mai semnificativ pentru această mare sărbătoare. Carnea de miel a devenit nelipsită de pe mesele creștinilor în perioada Sfintelor Sărbători Pascale, mielul fiind un simbol străvechi, prezent în religiile cele mai importante ale lumii. Ca tradiție, sacrificarea mieilor de Paște datează din secolul VII.
Tradiția de a mânca miel de Paște provine din iudaism. Pentru evrei, Paștele era o sărbătoare care marca eliberarea din amara robie egipteană. Tradiția evreiască de a consuma carene de miel amintea de sângele animalului, folosit pentru a stropi ușorii caselor în care locuiau familii de evrei (prizoniere în Egipt) și care îi proteja pe primii născuți de sabia morții.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Citește și: Postul Paștelui 2023, tradiții și obiceiuri. Ce rugăciune este bine să rostești?
Mielul este un simbol străvechi, sacrificarea acestuia fiind instituită chiar de Dumnezeu, încă de pe vremea lui Moise (când poporul se afla în Egipt). Întregul sistem al sacrificării, stabilit de către Dumnezeu în Vechiul Testament, pregătea însă terenul pentru ceva mai mare, mai grandios, și anume pentru venirea lui Iisus Hristos – sacrificiul perfect pe care Dumnezeu Tatăl L-a oferit ca răscumpărare pentru păcatele poporului Său.
În Biblie, mielul este un simbol asociat întotdeauna cu Iisus Hristos. De fapt, El este comparat adesea cu un miel blând și bun, care s-a sacrificat pentru omenire („… căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit“ – 1 Corinteni 5:7).
Simbolismul mielului este, evident, mai complex decât atât și era deja prezent în Biblie înainte de sosirea lui Iisus. Mielul a reprezentat dintotdeauna cea mai pură și mai frumoasă victimă de sacrificiu, destinată să fie oferită ca jertfă lui Dumnezeu.
Mielul de sacrificiu este menționat în Vechiul Testament, când Dumnezeu îi cere lui Avraam să-și sacrifice fiul. Văzând că tatăl său pregătește focul, acesta a întrebat: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?“. Când a văzut că Avraam era pregătit să își sacrifice fiul, Dumnezeu i-a spus să se oprească, fiind sacrificat, în schimb, un miel.
În Noul Testament, însă, imaginea lui Iisus se contopește cu imaginea mielului. La fel ca mielul sacrificat, Hristos se sacrifică pentru mântuirea oamenilor și, asemenea mielului, este inocent și pur. Faptul că în ambele cărți sfinte se vorbește despre jertfa mielului pascal denotă o legătură firească între cele două Testamente.
Inocența și absența vinovăției stau la baza simbolismului mielului în religia creștină. De fapt, acest animal îi reprezintă și pe apostoli și, în general, pe toți martirii.
Vezi și: Legenda ouălor de Paște
După cum menționam mai sus, sacrificarea mieilor a jucat un rol extrem de important în viața religioasă a evreilor. Sărbătoarea Paștelui era una dintre principalele sărbători la evrei, amintind de eliberarea lor de către Dumnezeu din robia Egiptului.
La primul sacrificiu pascal, israeliții au luat din sângele animalului și au uns cu el cei doi ușori și pragul de sus al casei, în care consumau carnea friptă cu azimi și ierburi amare – un simbol al amărăciunii robiei lor (Exodul 12:8). De fapt, sacrificarea mielului și stropirea tocurilor de la uși cu sânge reprezintă o imagine deosebită a lucrării ispășitoare pe care Hristos a făcut-o pe cruce.
„Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului, s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri“, arată Biblia, în Exodul, capitolul 12.
În ceea ce privește caracteristicile animalului, Biblia spune că mielul ce urma a fi sacrificat trebuia să fie de un, adică nici prea tânăr, nici prea bătrân. La vârstă se mai adăuga integritatea corporală: mielul trebuia să fie de parte bărbătească (Exodul 12: 5-6).
Mai târziu, Biblia vorbește despre Iisus drept Mielul are va fi jertfit pentru ispăşirea păcatelor omenirii: „Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat. Chinuit a fost, dar s-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa, ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura“, arată prorocia lui Isaia, făcută cu sute de ani înainte de nașterea Mântuitorului.
