Nu vor mai exista elevi dați afară din școli, justificarea fiind aceea că dreptul la educație ”este de odrin constituțional”. ROFUIP. Știți ce e ROFIUP? Ar trebui să știți. În teorie, e regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. În practică e un amalgam de decizii care vor duce școala românească spre prăpastie și pe tinerii de azi către alienare supravegheată și instituționalizată de către stat!
De fapt este vorba de un Ordin de Ministru, publicat deja în Monitorul Oficial și menit să intre în vigoare de la 1 septembrie, odată cu debutul noului an școlar. Sunt zece puncte, precum Poruncile Biblice. Un decalog al derutei, al confuziei (de la organizarea anului școlar pe module, nu pe trimestre și semestre, cu o singură medie anuală, la final) până la ultimul punct al listei, care elimină dispozițiile Școlii privind colectarea diverselor sume de bani de către părinți. Cu alte cuvinte, Școala nu va mai putea da dispoziții de stângere de fonduri, însă părinții n-au decât s-o facă.
Punctul 9 din acest decalog pare să fie nu doar cel mai interesant, ci și cel mai nociv învățământului. El sună ad-litteram, așa: ”Eliminarea dispozițiilor referitoare la exmatricularea elevilor, având în vedere faptul că dreptul la educație este de ordin constituțional. Prin urmare, măsura exmatriculării va fi posibilă numai pentru învățământul postliceal, care nu are caracter obligatoriu”.
Așadar, indiferent cât ar chiuli, indiferent ce trăznăi ar face, elevii de gimnaziu sau de liceu (la cei de ciclul primar pesemne că nu se pun astfel de probleme) vor contnua bine-mersi să facă parte din colectiv. Dar, daă nu-i dai afară, ce poți să le faci? Să le scazi nota la purtare și pe baza ei să-i lași repetenți? Nuuuuu! Că e discriminatoriu ca unul să aibă media 10 la purtare și altul doar 8 sau 9! Cei cu nota scăzută s-ar simți complexați, traumatizați și nedreptățiți, iar învățământul nostru am înțeles că asta urmărește, să fie toți elevii egali, să nu se opereze niciun fel de diferențiere!
Oare s-a gândit cineva că în școala românească s-ar putea simți discriminați elevii care-și văd de treabă, învață, vin zilnic la școală, se poartă respectuos, dar bagă de seamă că asta nu le conferă niciun fel de privilegiu față de derbedeii și de hahalerele care de-acum vor rămâne în băncile lor, ca nu cumva să greșim în plan constituțional? E și aceasta o formă de discriminare, dar probabil că e inoperantă în ochii legiuitorilor!
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Trădându-mi propriile limite scriitoricești și, probabil, cultural-educaționale, încerc o paralelă cu un domeniu care-mi este mult mai familiar decât învățământul, anume fotbalul. Eradicarea exmatrculării din școală mi se pare echivalentă cu scoaterea din fotbal a cartonașului roșu. Cu alte cuvinte, să poți să-i rupi piciorul adversarului, să-i dai un pumn în cap, să scuipi arbitrul între ochi, și să nu pățești nimic. Mai departe, fotbalul ar putea merge până la scoaterea porților de la capetele terenului și renunțarea la goluri și la scor, ca nu cumva echipa învinsă să se simtă traumatizată și discriminată. Să spună cititorii dacă e o comparație tâmpită. Oricum, mi-o asum!
