Satul din România unde sunt mai multe străzi decât case. Ai nevoie de ghid, altfel te rătăcești

În țara noastră există un sat unde numărul străzilor îl depășeșe pe cel al caselor. Deși pare incredibil, este cât se poate de adevărat. Acesta se află în județul Harghita și este de o frumusețe care te lasă pur și simplu fără cuvinte, însă dacă te gândești să-l vizitezi e bine să ai un ghid cu tine. În caz contrar, riști să te rătăcești. Iată despre ce sat este vorba!

Satul din România în care riști să te rătăcești

În țara noastră există o mulțime de locuri unice. Cu siguranță ai auzit multe lucruri despre satul unde soarele răsare de două ori sau despre satul unde oamenii ajung doar cu scara. Ei bine, acum vom vorbi despre satul unde numărul străzilor îl depășește pe cel al caselor. Este vorba despre Inlăceni din Harghita.

Mai exact, satul se afla la o distanță de 25 de kilometri de Odorheiu Secuiesc și la doar 18 kilometri de Cristuru Secuiesc. Locul este, fără nicio exagerare, superb, nealterat de sute de ani si frumos ca în basme, însă ceea ce-l face un loc unic în România sunt ulițele și potecile sale care dăinuie încă din Evul Mediu.

Cu toate că satul nu este traversat de niciun un drum important la nivel naţional şi este destul de izolat de civilaţie, numărul uliţelor îl depăşeşte pe cel al locuințelor. Toate străduţele sunt aşezate în cercuri concentric şi duc spre intrările şi ieşirile din sat. Oficial la Inlăceni sunt 182 de uliţe care brăzdeajă proprietăţile oamenilor. Tocmai din acest motiv, satul a primit și denumirea oficială de „Satul Labirint“.

„Este o aşezare unică în România, este singura localitate în care numărul străzilor şi al uliţelor îl depăşeşte pe cel al caselor şi acest lucru este confirmat de numeroase studii efectuate în zonă de istorici şi arheologi din ţară şi din străinătate“, a precizat istoricul Kovács Árpád, directorul Centrului Cultural de Păstrarea şi Valorilficarea Tradiţiilor din Odorheiu Secuiesc, potrivit celor de la Mediafax.

Casele sunt vechi de sute de ani

La Inlăceni sunt 161 de case, dar 68 dintre acestea nu au fost renovate niciodată. Cea mai veche locuință datează din anul 1742. Surprinzător sau nu, aceasta încă se menține foarte bine.

De altfel, majoritatea caselor sunt extrem de resiztente, fiind ridicate din piatră. Toate sunt la fel, văruite în culoarea alb. La construcția acestora s-a mai folosit și lemn, inclusiv cuiele folosite la îmbinarea grânzilor sunt tot din acest material.

Un alt lucru interesant este că în niciuna dintre case nu se poate intra direct din curte, ci pe la mezanin. Proprietarii sunt obligați să urce pe o scară din lemn sau trepte din piatră.

„Caracteristic acestor case vechi este că sunt zidite pe temelii de piatră naturală şi în rest aproape în totalitate din lemn de esenţă tare.

Şi cuiele care fixează grinzile clădirii între ele sunt din lemn. Strămoşii noştri nu foloseau alte materiale la construcţii, iar cei din zonă erau meseriaşi vestiţi în prelucrarea lemnului, asamblau grinzile cu măiestrie şi cu o ingeniozitate ieşită din comun, prin nişte legături de dulgherie speciale, care nu au cedat nici până în ziua de astăzi.

Casa mea are în jur de 200 de ani şi nu este dintre cele mai vechi, se văd încă inscripţiile pe grinzi şi pe pietrele de la baza ei. Au crescut, au trăit şi au murit între pereţii aceştia multe generaţii, iar eu nu am modificat nimic”, a declarat o localnică, Kocs Veronika, citată de aceeași sursă.