17:13
Moldova se află într-o poziție precară în acest moment, când la granița sa este război. În cea mai mare parte este înconjurată de Ucraina și are un posibil butoi cu pulbere în est. Este vorba de Transnistria, o regiune separatistă controlată de separatiști pro-ruși cu ajutorul a aproximativ 1.500 de soldați.
Regiunea contestată Transnistria a rămas neschimbată de la prăbușirea Uniunii Sovietice, având chiar și același steag cu secera și ciocanului. Moscova spune că trupele sale rămân să păstreze pacea în fâșia îngustă de pământ de-a lungul râului Nistru, iar pe de altă parte Chișinăul o acuză că a ocupat ilegal zona. Comunitatea internațională dorește ca trupele ruse să părăsească teritoriul Moldovei. Dar nimeni și nimic nu s-a clintit.
În urmă cu două săptămâni, unul dintre generalii de top ai Rusiei a declarat că „dobândirea controlului asupra sudului Ucrainei va oferi o poartă către Transnistria” și că „populația de limbă rusă de acolo se confruntă cu opresiunea”. De atunci, oficialii de la Tiraspol au tras un semnal de alarmă cu privire la presupusele atacuri asupra clădirilor guvernamentale și au declarat că au dejucat loviturile cu drone „teroriste ucrainene”. Analiştii spun că toate acestea ar putea face parte dintr-o campanie de steag fals menită să împingă regiunea în război.
„Ceea ce a început ca îngrijorare se transformă rapid în panică. Sunt declarații din partea rusă care arată clar că Moldova este o țintă și ar putea exista planuri de invadare din Transnistria. Dar societatea este împărțită în ceea ce trebuie să facă. Ucraina ne avertizează că suntem următorii, în timp ce liderii noștri insistă că cel mai bine este să nu provocăm Moscova pentru a rămâne în afara războiului”, a spus Igor Munteanu, fost ambasador al Republicii Moldova în SUA care acum conduce Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale din Chișinău.
Până acum, guvernul moldovean a rezistat apelurilor de a se alătura UE și aliaților occidentali pentru a impune sancțiuni Rusiei și a transporta arme în Ucraina, invocând angajamentul său constituțional față de neutralitate. În practică, totuși, țara poate fi forțată să aleagă între Est și Vest, însă țara nu este decisă în ce direcție să se îndrepte, notează Politico.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Cu toate acestea, în 2020, țara a ales-o președinte pe Maia Sandu, un economist cu studii în SUA, și i-a oferit partidului său pro-UE, de centru-dreapta, o majoritate substanțială. Pe parcursul campaniei electorale, aceasta a promis că va fi „președintele integrării europene”, un contrast cu politica externă a predecesorilor ei.
Pe fundalul războiului din Ucraina, Parlamentul European a susținut o rezoluție fără caracter obligatoriu prin care saluta cererea Moldovei de a adera la UE. Unii văd cererea Moldovei de aderare la UE, pe care Maia Sandu a depus-o în martie, ca un caz de testare pentru fostele republici sovietice care încă luptă pentru a se elibera de influența rusă.
Un sondaj publicat de firma de cercetare Date Inteligente din Chișinău, în martie, a constatat că, deși aproximativ 60% dintre moldoveni susțin aderarea la UE, trei sferturi se opun renunțării la neutralitate și aderării la NATO.
Dar mai sunt și alte probleme de depășit. Moldova se bazează pe gigantul energetic de stat al Moscovei, Gazprom, pentru aproape toate importurile sale de gaze și a acumulat datorii în jur de 7,8 miliarde de dolari către firmă.
Totuși, teama de un război ar putea să împingă Moldova către Occident, în același mod în care a condus Ucraina către UE și Finlanda și Suedia către NATO.
