SPECIAL

Reguli ale bunelor maniere ori “Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși”

Dan Mlădinoiu 28.10.2021, 14:49
Reguli ale bunelor maniere ori “Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși”

Citatul de mai sus îi aparține autorului unei opere unice în literatura română, “Jurnalul fericirii”, pe numele său regretatul Nicolae Steinhardt, scriitor, critic literar, eseist, doctor în drept constituțional, fost deținut politic anticomunist. Bunele maniere sunt o îmbinare de bun-simț, cultură și instruire. Un comportament agreabil în societate este rodul decantării unor frumoase obiceiuri filtrate și adaptate de la o generație la alta.

Bunicii, părinții, școala sunt factori de neînlocuit, chiar decisivi, într-o existență normală și curată moral a oamenilor într-o comunitate. Probleme de educație și comportare civilizată există peste tot în lume și nu vor fi niciodată pe deplin soluționate, însă o limitare a acestor “daune” este necesară și atemporală. Parcurgând “Codul bunelor maniere astăzi”, ediție revăzută și adăugită (Aurelia Marinescu), putem face o prezentare concisă a câtorva norme prevăzute în el, care, în niciun caz nu dăunează, ci dimpotrivă.

Reguli ale bunelor maniere ori “Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși”

Omul de onoare

Își respectă cu sfințenie cuvântul dat, are principii morale ferme, noblețe sufletească, stimă față de sine și față de ceilalți semeni, este blând, răbdător, conciliant. Un asemenea OM, în adevăratul sens al cuvântului, este agreat de toată lumea. Cine se respectă și îi respectă pe alții nu poate fi nicicând ridicol.

Un adevărat gentleman nu vorbește despre bani în societate, nu se laudă că îi are cu nemiluita, dar nici nu se plânge că îi lipsesc. Nu se împrumută decât în cazuri extreme și niciodată de la o femeie. Nu dezvăluie nimănui secretele sau dificultățile lui familiale. Își domină pasiunile, emoțiile, sentimentele pentru că rămâne stăpân pe el însuși oriunde și oricând.

Reguli ale bunelor maniere
Ce reguli de bune maniere este bine să urmezi

Comportamentul și rangul social

Printre noii îmbogățiți este foarte răspândită părerea că bunurile lor înlocuiesc politețea și cultura, că se poate trăi foarte bine și fără acestea din urmă. Însă, când averea și rangurile dispar, un astfel de om rămâne un “nimeni”. Putem descoperi pretutindeni, indiferent de mediul social, oameni plini de bun-simț și de tact, constatând că averea și rangul nu au prea mare importanță când e vorba de o comportare civilizată.

Câte nu ar fi de spus despre snobi și parveniți! Doamna care poartă inele de aur la toate degetele, dar țipă iritată în casă, în tramvai sau în piață, care iese în cămașă de noapte să ducă gunoiul sau merge în halat și papuci la mici cumpărături – este oare o “doamnă”?

Corpul

Nimic nu este mai plăcut decât sentimentul că aspectul nostru atrage și reține privirea celorlalți. Întrebată care este secretul frumuseții ei, o mare actriță a răspuns spontan: “Multă apă, mult săpun și nimic altceva”. Produsele cosmetice nu pot înlocui în niciun caz baia și dușul. Lipsa de timp nu este o scuză pentru dinți cariați, pentru mâinile și picioarele neîngrijite sau pentru un păr lăsat în dezordine. Cel care crede că omul trebuie să fie “natural” și că aspectul exterior nu contează dovedește cel mult că bunul-simț îi este la fel de străin ca periile de păr, de dinți și de unghii.

Ținuta

Dacă ne oprim să stăm de vorbă cu cineva pe stradă, nu ne vom sprijini de ceva (zid, gard, stâlp). De asemenea, nu este elegant să ținem mâinile în buzunare. Chiar dacă ne-am antrenat într-o discuție aprinsă, nu-l vom lua pe interlocutorul nostru de un nasture, nici nu-l vom aproba bătându-l energic pe umăr ori înghiontindu-l cu cotul în coaste. Când ne aflăm în grup, vom evita să stăm cu spatele la cei din jurul nostru. Dacă o facem siliți de o împrejurare – trebuie să răspundem unei întrebări – ne cerem scuze.

Râsul

A râde nu este numai firesc, ci și un semn de sănătate. Dar atunci când râzi nu pui mâna la gură – nici dacă ai izbucnit într-unul nestăpânit. Nemaivorbind de impresia proastă pe care o faci râzând în hohote, zgomotos, lovindu-te peste coapse sau împungându-ți vecinul în coaste. Râsul își găsește expresia ideală în moderație. Orice om este mai simpatic atunci când râde. E un secret pe care-l dețin prea puțini oameni, dar care face minuni, cu condiția de a nu-l etala permanent, pentru că atunci se transformă în rictus sau, mai grav, în rânjet.

Salutul

La țară, în orașele mici există încă bunul și străvechiul obicei de a saluta toți oamenii pe care îi întâlnești, fie cunoscuți sau nu. În aceste locuri, sentimentul la apartenența aceleiași comunități este încă viu, iar a nu saluta înseamnă atragerea multor antipatii. Mulțimea marilor orașe impune un alt cod, ale cărui uzanțe reglementează și modul de a saluta.

Câteva reguli de bază:

Bărbatul salută primul o femeie, chiar dacă aceasta este mai tânără decât el; tânărul sau tânăra îi salută pe cei MULT mai în vârstă; noul venit pe cei care sunt deja adunați; inferiorul pe superior (dacă inferiorul e femeie, primul va saluta tot bărbatul); directorului general nu-i va scădea popularitatea, ci dimpotrivă, dacă va saluta el primul femeia de serviciu.

Este obligatoriu să răspunzi la orice salut; a refuza înseamnă a-l jigni pe cel care ți s-a adresat. Două persoane de același sex și aceeași vârstă se salută simultan.

Important. Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință. Se impun a fi evitate formule de tipul “Hello”, “Ciao”, “Hi”, “Pa, pa”, “Pupici” etc. Formele de politețe: “Bună ziua, doamnă/ domnule!”, “La revedere!”, le înlocuiesc cu eleganță.

Strângerea mâinii

A saluta pe cineva strângându-i mâna este un semn de mare stimă. Este o formă de salut ce datează din Antichitate. Cel care întinde primul mâna este doamna, persoana mai în vârstă sau superiorul. Se spune, pe bună dreptate, că modul în care strângi mâna cuiva îți dezvăluie firea.

E de evitat o mână moale (“pește mort”) sau una care i-o zdrobește pe-a celuilalt. Se strânge mâna și pentru a marca încheierea unei afaceri, pentru a sublinia condoleanțele, felicitările, o rugăminte, o mulțumire sau o scuză. Este un semn de camaraderie, de prietenie ori chiar de dragoste.

Bârfa

Este permis să vorbim despre cunoștințele comune care nu sunt prezente? Sigur că da, depinde însă cum o facem. Nu avem voie să spunem nici mai mult, nici mai puțin decât dacă ar fi de față. Este de dorit să le luăm chiar apărarea împotriva denigratorilor. A-i desființa pe cei absenți este semnul lipsei de caracter. În plus, e un joc periculos, căci informația ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauză.. Când e vorba despre prieteni, a-i apăra devine o obligație de onoare. Faceți-vă un principiu din a nu învenina viața celor din jur, alimentând bârfa.

Ne descălțăm la ușă când intrăm într-o casă?

Regula este strictă: la noi acasă – DA, în vizită – NU. E greu de suportat spectacolul (uneori și mirosul) pe care îl oferă o persoană frumos îmbrăcată, dar…desculță. Cum ar arăta oameni cu haine elegante, rochii de mătase și bijuterii scumpe, costume cu vestă și papion în ciorapi? Gazda e obligată totuși să aibă pregătiți în antreu niște papuci, pe care să-i ofere dacă musafirul insistă – fie pentru că nu-și poate curăța suficient de bine ghetele, fie pentru că își imaginează că politicos este să te descalți la ușă.

Telefonul

Atunci când sună telefonul, trebuie să răspundem cel mai târziu după al cincilea apel. De asemenea, când apelăm pe cineva nu vom lăsa aparatul să sune mai mult de cinci ori decât în cazuri speciale.

O altă regulă este aceea că persoana care a sunat pune capăt convorbirii, exceptând cazul când interlocutorul are motive serioase să o facă. Dacă o convorbire se întrerupe, va suna din nou cel care a chemat. Este de dorit ca o convorbire telefonică să fie cât mai scurtă. Să nu uităm că telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapidă, la distanță, a unor mesaje importante.

Dialogul prin intermediul telefonului mobil impune câteva reguli. Nu-l începeți până când nu vă asigurați că este oportun și pentru cel apelat. Nu vorbiți mult – dacă se poate, nu vorbiți deloc – în prezența unor persoane străine.

Dacă vă aflați în vizită, anunțați gazda, cerându-vă scuze, că s-ar putea să primiți niște apeluri urgente. Nu folosiți excesiv celularul în spații publice, iar în cele în care deranjați (biserică, săli de teatru, de concert, de cinema) deloc. Nu vorbiți mergând.

Urmăriți Impact.ro și pe