Raportul procurorului special Robert Mueller, cel care a anchetat amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale din Statele Unite, a fost făcut public. Documentul are aproape 450 de pagini și ar fi putut duce la punerea sub acuzare a lui Donald Trump. Procurorul special a avut la îndemână tot ce trebuia pentru a-l ancheta pe președintele american. Și nu a făcut-o.
Pe 17 mai 2017 era mare agitație în Biroul Oval de la Casa Albă. Donald Trump era informat, în acea zi, că procurorul special Robert Mueller a început o anchetă referitoare la alegerile prezidențiale, despre care există informații că au fost influențate de Rusia.
Sau, altfel spus, că Trump a ajuns președinte cu ajutorul Moscovei. Reacția liderului american spunea totul.
„Oh, Doamne! Este groaznic, este teribil. Este sfârşitul preşedinţiei mele. Sunt terminat! Toată lumea îmi spune că dacă ai pe cap unul din aceşti procurori speciali, te poate îngropa. Este cel mai rău lucru care mi se întâmplă”
Donald Trump, mai 2017
La aproape doi ani de la acel moment, apar și concluziile anchetei.
Două dintre cele mai importante aspecte ale raportului întocmit de Robert Mueller se referă la comportamentul lui Donald Trump. Ancheta pornită încă din 2017 a încercat să răspundă la două întrebări.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]La ambele întrebări, răspunsul este DA.
Așa reiese din probele și dovezile pe care se bazează raportul. Și totuși, în mod inexplicabil pentru mulți analiști, nu se poate spune în acest moment, în mod clar, dacă Donald Trump a obstrucționat justiția și nici dacă a avut un plan elaborat împreună cu Rusia. Asadar, „no collusion, no obstruction” – adică, pe românește, niciun complot, nicio obstrucție.
Dovezile și probele sunt solide și clare, dar concluziile par să fie în totală contradicție cu ceea ce scrie în raport. Administrația Trump citește raportul ca pe o victorie, dar oare așa să fie?
Pentru că raportul conține și o serie de pasaje care sunt clasificate. Ele nu au fost date publicității.
Procurorul special Robert Mueller a încercat să afle dacă Donald Trump a conspirat cu Rusia și dacă s-a ajutat de interferența Moscovei pentru a deveni președinte. Raportul arată că, într-adevăr, rușii au încercat să influențeze alegerile prezidențiale din 2016 și au luat legătura, în mai multe ocazii, cu apropiații lui Trump.
Numai că nu există dovezi că eforturile au reușit. Cu alte cuvinte, se spune că rușii au vrut să-l facă pe Trump președinte, apropiații săi au acceptat ajutorul, dar, într-un final, nu a putut fi identificată nicio persoană responsabilă de aceste planuri subterane.
În a doua chestiune, legată de faptul că Trump ar fi încercat să obstrucționeze justiția, raportul notează că au fost identificate cel puțin zece situații de acest fel.
„Ancheta a descoperit mai multe acțiuni ale președintelui, care erau capabile să exercite o influență nejustificată asupra investigațiilor de aplicare a legii, inclusiv a investigațiilor privind interferențele Rusiei și obstrucționarea anchete.Președintele s-a angajat într-o serie de eforturi specifice pentru a controla investigația”.
Raport Mueller
Și aici intervine o observație extrem de interesantă din partea lui Robert Mueller, care spune că acest raport „nu-l exonerează” pe Trump.
Cu alte cuvinte, procurorul a lăsat un indiciu extrem de important, dar a arătat că preferă să lase, pe mai departe, munca sa drept punct de plecare spre o posibilă punere sub acuzare a lui Trump, dar una demarată în Congres.
„Congresul are autoritatea de a interzice abuzul de putere din partea președintelui, pentru a proteja integritatea administrării justiției”.
Raport Mueller
Arată ca o pasare a responsabilității.
De altfel, democrații din Congres au și anunțat, imediat după publicarea raportului, că vor să-l audieze pe Robert Mueller, pentru a obține mai multe detalii chiar de la cel care a condus ancheta.
Congresul are posibilitatea, potrivit legii, să-l pună sub acuzare pe președintele american și să demareze procedura de suspendare din funcție. Din punct de vedere electoral, însă, e o sabie cu două tăișuri.
În foarte multe situații prezentate în raport, Mueller a prezentat dovezi că Trump a încercat să obstrucționeze justiția, că era capabil să facă orice pentru a bloca ancheta și că avea motive întemeiate să o facă. Totuși, a decis să nu recomande punerea acestuia sub acuzare.
Dincolo de chestiunile juridice, raportul relevă comportamentul celui mai puternic om de pe planetă, cel care conduce prima economie a lumii.
Trump dovedește încă o dată, dacă cineva mai avea dubii, că America și-a ales în fruntea țării un om extrem de nepregătit pentru această funcție.
Trump se comportă, din funcția de președinte, ca un om de afaceri. Ceea ce, de fapt, este.
Donald Trump a rămas același magnat imobiliar, care se întâmplă să conducă acum America. O face în stilul unui afacerist și mai puțin în stilul unui politician care înțelege diplomația și implicațiile unei astfel de funcții.
Lui Trump i-a fost întotdeauna greu să recunoască adevărul, chiar și atunci când a fost confruntat cu el și când i-au fost aduse argumente solide. A susținut întotdeauna că ancheta privind interferența Rusiei în alegerea sa ca președinte e „o vânătoare de vrăjitoare”.
Trump și-a rostogolit fantasmagoriile și fabulațiile către personalul din Administrație, către cetățeni, către jurnaliști. A ținut-o pe a lui, cum se spune, și a reușit să-i convingă pe mulți.
Raportul vorbește, în primul rând, despre minciună. Și cum oamenii care au preferat să-i rămână loiali lui Trump au plătit, mai devreme sau mai târziu, un preț mare. Paul Manafort și Michael Cohen sunt doar doi dintre ei.
Posibil să mai urmeze și alții.
Poate că Trump nu poate fi pus sub acuzare, momentan, pentru obstrucționarea justiției. Dar e destul de clar că acțiunile sale și modul în care se comportă pot fi discutabile din punct de vedere al eticii și al principiilor democrației.
Americanii se întreabă acum, pe bună dreptate, dacă cel care-i reprezintă acționează în numele lor, în numele democrației, sau lucrează în numele unor puteri străine, cu puternice viziuni autoritare.
Mandatul lui Donald Trump expiră în 2020, asta dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut mai devreme. Anul viitor, au loc alegeri prezidențiale în Statele Unite și singurii care își pot decide viitorul sunt cetățenii americani,
Lupta politică, după apariția raportului Mueller, se va înteți, evident. Tabăra Trump, care deja vorbește de o victorie uriașă a liderului de la Casa Albă în războiul cu procurorul Mueller, aleargă deja să-i găsească pe cei „vinovați” că au pus în scenă asemenea acuzații la adresa președintelui american.
De partea cealaltă, democrații se pregătesc de diverse audieri în Congres, pentru a încerca să stoarcă și mai mult de la Robert Mueller, să afle și informațiile clasificate și ce conțin acele pasaje ascunse de public.
La mijloc, în toată această luptă surdă, sunt cetățenii. Cei care știu deja că au ales poate cel mai atipic președinte al Americii.
Și tot ei trebuie să spună dacă îl mai vor sau nu.
