15:56
Bolile de inimă sunt la nivel mondial principala cauză de deces și în privința femeilor și a bărbaților, iar în țara noastră sunt în acest moment cel puțin 200 de români care au nevoie de o inimă nouă. În realitate, mai mulți oameni au nevoie de transplant cardiac, însă nu se face prea des. Motivele sunt numeroase: de la probleme birocratice, la probleme care țin de procedura clară de transplant, care presupune un anumit timp de recoltare a cordului și de transplant propriu-zis.
Activitatea de transplant cardiac în România a început în anul 1999, la Spitalul de Urgență Floreasca. În octombrie 1999, s-a realizat primul transplant cardiac din țara noastră, fiind astfel implementat un program de transplant de cord care a durat 23 de ani. De cinci ani însă, la Floreasca nu mai fusese făcut niciun transplant și programul fusese suspendat.
„Eu și colegii mei de generație am considerat că este o datorie față de mediul medical și cel universitar-academic din București de a dezvolta și în capitala României un program de transplant cardiac. În București funcționează centre de transplant de mare anvergură, la Institutul Fundeni, unde din punct de vedere al transplantului de ficat, profesorul Irinel Popescu conduce o echipă recunoscută în acest domeniu.
Pe de altă parte este și academicianul Ionel Sinescu, în ceea ce privește transplantul renal. În 1980, la Fundeni a fost realizat primul transplant de organe din România, primul transplant renal”, a povestit, pentru Impact.ro, profesorul Horațiu Moldovan.
Recent, profesorul doctor Horațiu Moldovan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, a realizat alături de echipa sa un nou transplant de inimă. Este vorba despre un pacient în vârstă de 32 de ani care a primit o nouă șansă la viață, după ce a primit inima unei tinere în vârstă de 20 de ani care se afla în moarte cerebrală. Recoltarea de organe a fost făcută la Spitalul Militar din Capitală și în timpul prelevării au fost prezenți mai mulți medici și asistenți care s-au ocupat de întregul proces.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Trebuie să fie un timp optim de prelevare și transport. Timpul recomandat ar fi de patru ore, după această perioadă de timp șansele de reușit pentru transplant scad. În situația despre care facem vorbire a fost un caz ideal dacă vreți, pentru că am ajuns cu cordul în doar câteva minute de la Spitalul Militar Central la Spitalul Universitar. Șansele de reușită în cazul unei astfel de intervenții sunt destul de mari, însă se ține cont de niște criterii clare”, a mai spus Horațiu Moldovan.
Sunt multe criterii de care trebuie să se țină cont când se face un transplant de inimă, cordul trebuie practic să se potrivească cu inima care va fi schimbată. Adică, donatorul și cel la care va ajunge inima ar trebui să aibă o înălțime și o masă corporală asemănătoare. Grupa de sânge ar trebui, de asemenea, să se potrivească și imediat după transplant să înceapă un proces de recuperare în timpul căruia persoana la care ajunge noua inimă să primească un tratament special, astfel încât organismul să nu o respingă.
„În cazul pacientului nostru discutăm despre o intervenție chirurgicală reușită, se simte bine, primește tratament, a fost mutat din secția de Terapie Intensivă într-un salon normal. Am discutat cu el, se simte bine și curând o să fie externat”, mai spune profesorul Moldovan.
Fie că vorbim despre bărbați, fie că vorbim că despre femei, bolile de inimă sunt principala cauză de deces la nivel mondial. Și în țara noastră lucrurile stau destul de rău, cu atât mai mult cu cât stresul și alimentația defectuoasă cresc șansele de a dezvolta o boală cardiacă gravă care ne poate pune viața în pericol.
Potrivit specialiștilor, o inimă adultă are dimensiunea unui pumn strâns și în 24 de ore ajunge să bată, în medie, de 100.000 de ori. Intervenții chirurgicale pe cord deschis au avut loc, pentru prima oară, în 1893. Prima operație a fost făcută de Daniel Hale Williams, unul dintre primii cardiologi de culoare din Statele Unite ale Americii. În România, în prezent, numărul celor care au nevoie de o inimă nouă ajunge, cel puțin oficial, la 200. Însă, în realitate, spun medicii, multe dintre bolile de inimă nu sunt diagnosticate.
