21:09
Imediat după decembrie 1989 prostituția, interzisă prin lege până atunci, a reapărut și s-a manifestat la vedere. În special cea de stradă și îndeosebi în marile orașe. Deși era prevăzută ca faptă penală, „obținerea de foloase materiale, bani și bunuri în schimbul unor servicii sexuale”, potrivit Codului Penal, s-a declanșat o adevărată explozie în ceea ce privește prezența „fetițelor” de consum pe marile artere, în locuri, intersecții, parcuri devenite notorii, în Centru, dar și în cartierele muncitorești și periferice. Ca să nu mai vorbim de vestita Centură, șoseaua care dă ocol Capitalei, traseu pe care șoferii, camionagii, turiștii, cei de pe dubele de transport marfă ori aprovizionare, se încărcau, sau se descărcau, de la caz la caz, de energia acumulată pe drumurile țării sau pe cele locale.
Pănă la Revoluție, principalele nuclee de prostituate funcționau la Inter, loc în care erau furnizate sau în care lucrau pe cont propriu damele de lux (deși asta se petrecea, totuși, pe lângă mai toate hotelurile din centru) și celebrul Kilometru 36, de pe Autostrada, singura pe atunci, dintre București și Pitești. Din primele săptămâni ale anului 1990 au început să se contureze alte zone ale plăcerii pe bani. Centura, după cum am mai spus, în special pe raza comunelor Otopeni, Ștefănești, Tunari, în zona Parcului Gării de Nord, unde înflorise traficul din și spre Turcia, cu bișnițari și „afaceriști” „de două lire turcești”, șaormiști și kebapiști de pe malul Bosforului și mahalalele Istanbulului.
Apoi, ceva mai restrâns, dar o bază în piesaj, grupul fetelor de pe Mătăsari, ani de zile reper în fenomenul prostituției stradale bucureștene. Și, nu în ultimul rând, ba dimpotrivă, grupul prostituatelor de la Scala. Reporterul impact.ro, care a locuit mai bine de două decenii pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la doi pași de fostul Cinematograf Scala, a avut ocazia să studieze grupul, jurnalistic vorbind, și îi cunoaște în amănunt istoria.
Seară de seară, și, în anii cei buni, din ’90 cam până spre 2015, locul a oferit prosperitate „fetițelor” ieșite la produs în lumina marilor bulevarde centrale. De cele mai multe ori, cele 20 până la 30 de fete, în anii lor de glorie, stăteau chiar în buza Bulevardului Magheru colț cu Bulevardul Nicolae Bălcescu, acolo unde până acum vreo 13 ani mai era celebra Cofetărie Scala, loc de popas și de așteptare pentru „fetițele” din garda veche.
Când era zvon sau când se striga „șase, garda!”, o zbugheau toate pe strada C.A. Rosseti și, stânga-dreapta, pe străduțele Pitar Moș ori pe Vasile Conta și Nicolae Filipescu. Fugeau, care pe tocuri, care în adidași, de polițiștii de la Secția 1, cu sediul pe Bulevardul Lascăr Catargiu, cel mai adesea, sau de jandarmi care nu aveau limită stradală de competență. Uneori mai făceau descinderi și cei de la Secția 6, căci acolo era granița dintre cele două unități de poliție. Cele două Secții erau despărțite de strada Dionisie Lupu.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Unele fete din grupul de la Scala erau prostituate de pe vremea lui Ceaușescu. Mary KGB, Jojo, care s-a prostituat până a murit și care spunea semnatarului acestui reportaj realizat exclusiv pentru impact.ro, că avusese la viața ei peste 40.000 de clienți. Și care a murit în mizerie, mâncată de boli specifice meseriei. Amina, turcoaica, grasă brunetă, frumoasă ca o noapte cu parfum oriental și parșivă ca un deșert cu nisipuri mișcătoare. Georgiana, care schimba deseori locul, stând uneori cu lunile prin față la casino „Casa Vernescu”, pe Calea Victoriei. La un moment dat, Georgiana strânsese amenzi în valoare de peste un miliard de lei vechi. Desigur, nu a plătit niciodată nimic. Era din fundul Moldovei, de undeva. Amărâtă, dependentă de heroină și avea și o fetiță. „Am făcut-o cu un client. Cu cine? Dracu’ știe! În fiecare noapte mă întindeam cu 10-15”. Asta, așadar, pe vremea când prostituția era faptă penală. Se dădeau însă doar amenzi penale, la vremea aceea. Rar de tot, doar combinat cu alte fapte, cum ar fi consumul și traficul de droguri și proxenetismul, o prostituată ajungea în pușcărie.
De amenzi, niciuneia nu îi păsa. Mai toate erau venite de prin toate colțurile țării, fugite de acasă ori din centrele de plasament sau locuiau, aiurea, prin maghernițe și mahalale înecate în praf, noroaie și gunoaie fără forme legale. În Ferentari, pe Zăbrăuți, pe Livezilor, în Zețari. Și tot așa. Nu aveau proprietăți, nu dețineau proprietăți imobile ca să fie executate financiar de instanțe. Procedura era ca amenzile să fie trimise de poliție către Administrațiile Financiare care aveau în „parohie” domiciliile declarate de prostituate sau la cele identificate de Poliție ca fiind ale fetelor amendate. De la Administrațiile Financiare erau trimise, apoi, la domiciliul celor în cauză. Acolo procesele-verbale erau semnate de cine locuia acolo și care, desigur nu știa niciodată nimic despre persoana menționată în documente. Agentul se întorcea la birou unde întocmea un raport de activitate. Așa sfârșeau pentru totdeauna amenzile.
În timp, la Scala au început să se strângă serii noi de prostituate. Unele făceau grup comun cu cele vechi. Așa s-a „lipit” Oana, de pe Alexandriei, o fată frumoasă, distrusă de heroină, fată de ofițer SRI. A fost găsită moartă, ucisă de o supradoză. Era mâncată de sifilis. Apoi, Sanda zisă „Sanda pitica”, în fotografiile noastre, cea cu tatuajul „Nicu” deasupra sânilor. O fată mică, delicată, plăpândă. Bolnavă și ea.
„Cine e Nicu?”
„Prietenul meu”
„Unde e acum?”
„E puțin plecat”
„La pușcărie?”
„Da!”.
Sanda Pitica s-a născut undeva într-un sat din Galați. A fugit de acasă la 12 ani și a venit direct în București unde a fost luată cu japca imediat ce s-a dat jos din tren, în gara de Nord. A fost ținută sechestrată și violată intens timp de două luni. A reușit să fugă, dar nu a mai părăsit strada. Se zice că a murit bolnavă. Avea maxim 30 de ani. Din care 18 s-a prostituat pe doi lei de client.
Fotografia a fost făcută de reporterul impact.ro în sediul Secției 1 de Poliție, pe vremea când relațiile dintre ziariștii de teren și instituțiile legii erau mai strânse și mai bune. În treacăt fie spus, acum abia de mai primești un răspuns evaziv, „subțire” ca un epitet de complezență, la orice solicitare de presă. Nu cu ani mulți în urmă, ca să termin paranteza, jurnaliștii însoțeau polițiștii în teren, la razii și descinderi sau la prezentările de caz organizate în prezența suspecților, chiar în sediile secțiilor de poliție. Asta, spre știința mai tinerei generații de cititori, ca o referire la altă lume socială.
Se mai integrase în grup și Ștefania, o frumoasă blondă cu ochi albaștri, care s-a prostituat până în luna a opta de sarcină. Pe bani mulți. După ce l-a născut pe Marcel, fiul ei, s-a lăsat. S-a măritat atunci cu un evreu bogat care a luat-o cu el in Haifa, Israel.
Un caz aparte îl reprezintă cel al Corinei, pe atunci de 23 de ani și Lilianei, zisă Fulga, de 22 de ani, două prostituate frumoase, una blondă, alta brunetă, care își făceau veacul la Scala, având închiriat un apartament chiar în blocul de peste drum, colț cu strada Boteanu, lângă biserica cunoscută sub același nume.
În 2009, toamna târziu, într-o seară târzie și friguroasă, cele două tinere au fost abordate de niște jandarmi veniți în zonă în razie. Au fost băgate în dubă și duse într-o curte interioară a unui imobil din zona Universității. Au fost violate în grup. Deși au fost amenințate cu bătaia, cu pușcăria și chiar cu moartea, cele două au făcut plângere la Parchetul Militar. Cazul a făcut mare iureș în sistem, fiind mediatizat cu intensitate. Ancheta a fost tărăgănată până când ziariștii s-au plictisit, luați cu altele ale vremurilor, să se mai intereseze de caz. Fetele au dispărut din zonă. S-a spus că au plecat la produs pe Euro, în Vestul Europei. Reporterul impact.ro își amintește de o scurtă relatare de-a Fulgăi, bruneta, despre mizeria la care au fost supuse de jandarmi cele două.
În dubă au tras de noi și ne-au pus să ne dezbrăcăm. Noi făceam mare scandal. Ne-au amenințat cu pulanele. Era frig și noi aveam mănuși. Când le-am scos, am avut grijă să trag în ele, în mănuși și inelele, că erau de aur. Altfel ni le luau și pe alea. Că ne-au luat toți banii făcuți în seara aia. Vreo 15 milioane. Nu-au dezbrăcat și ne-au batjocorit repetat pe amândouă.
Pe lângă acestea, zeci și zeci de alte prostituate s-au perindat pe-acolo. Cu fiecare an ce trecea, la presiunea Poliției sesizate tot mai des „de sus”, nucleul de la Scala s-a spart. A fost destrămat. Fetele s-au retras treptat în sus spre Moșilor, prin strada Maria Rosetti. Și acum mai stau pe-acolo. Puține câte mai sunt. La intersecția cu strada Viitorului.
În anii ’90 Franțuzoaica s-a impus ca șefa prostituatelor care prestau la intersecția străzii C.A. Rosetti cu Magheru și Bălcescu. Nu era chiar proxeneta lor, dar șefă le era sigur. Pe cele noi le taxa de bani doar pentru faptul că le lăsau să-și facă de cap acolo și să racoleze clienți. Unele încercau să se sustragă, și, târziu în noapte, spre patru ale dimineții, auzeai, mai intâi, un tropăit preciptat și dezordonat de tocuri și în urmă un târșâit de adidași și un potop de înjurături care l-ar fi făcut să roșească și pe cel mai bețiv hamal din oricare port. Era Franțuzoaica în fuga sa pachidermică, căci avea la vreo 70 de kilograme și țâțe mari de matroană, după obraznica de prostituată care nu voia să-i plătească taxa. Dacă auzeai apoi și niște țipete ascuțite era rebela prinsă de păr de Franțuzoaică, tăvălită pe jos și luată la șuturi până scotea banii. Dacă nu-i dădea, era luată de glezne și scuturată cu capul în jos până cădeau pe jos toți banii. Uneori și plombele din gură.
Franțuzoaica s-a născut acum aproape 45 de ani într-o casă din zona Foișorul de Foc. Acolo locuiește și acum. O cheamă Cristina Lică și la 10 ani, pe vremea lui Ceașcă bătea restaurantele și grădinile de vară din Centru. Seară de seară putea fi văzută printre mesele de la Lido, Cina, Ateneu sau pe la Bulevard, Capșa ori, când era disperată după bani, se mai ducea până la Monte Carlo, în Cișmigiu. Vindea, chipurile flori. Umplea un coș cu trandafiri și se învârtea printre clienți. Dar sub trandafirii roșii stăteau frumos aranjate pachetele de Rothmans sau Dunhill, alea pătrate, „internațional” și „superlong”, Saratoga, Salem, Peter Stuyvesant, Philip Morris ori Muratti Ambasador. Plăceri fine pentru fumători cu șatif și valută.
După Revoluție, harta plăcerilor s-a extins. Oamenii făceau bani din orice. Șpăgile au înflorit. Parvenții îmbogățiți peste noapte cu blugi Piramyd și cu „assos” cu filtru galben, au invadat Bucureștiul. Oamenii duceau seara acasă sau la hotel câștigurile de peste noapte, din buticuri înființate din zece în zece metri, din cârciumile ridicate ca barăci de tablă peste tot, pline non stop, ori căpătuiți cu standuri deschise prin angrouri. Bani la metru cub, cărați în cutii de carton sau pungi „de-un leu”. Răsturnau bancnotele în pat, de-a valma. Nici nu mai aveau timpul să-i numere. Îi aranjau, teancuri, pe culori. Stăteau apoi întinși lângă ei preț de-o țigară. Mâncarea și băutura nu le mai ajungeau. Voiau fetițe proaspete. Voiau sex cumpărat. Aveau bani și își permiteau. Mulți, pentru prima oară în viața lor. Uitau ce au acasă. Uitau de casă, de nevastă, de copii. Ieșeau în oraș și se duceau să bântuie prin cârciumile din Centru. Unii pe la discotecile noi. Vox Marris, vizavi de Romarta, unde Nelu polițistul a băgat cinci gloanțe trase cu un Makarov în Fane Spoitoru. Care, cu plumbul în el, i-a tăiat mâna cu o sabie de Toledo scoasă din portbagajul Merțanului. Sau la Why Not? a lui Samir. De a murit cândva făcut de interlopi. Erau prostituate din belșug. Prezentări de modă. Concursuri de „miss”. Școli de manechine – pepiniere de prostituate.
Franțuzoaica a mirosit chifteaua și a intrat în branșă. A făcut bani frumoși la nivelul ei, în stradă. Umblau bețivii noaptea pe bulevard cu chef de sex. Se excitau instantaneu când le vedeau pe fetele care le ieșeau în față. „Ia-l!”, le striga Franțuzoica. „Ia-l pe fraier!”. Perechile dispăreau în noapte. Care prin camere ieftine de la Banat, Modern, unde era și sediul UNIPLUS Radio, la Muntenia, pe Academiei sau Veneția, jos la Kogălniceanu. Le Negoiu, la Palas, lângă Palatul Universul. În jumătate de oră erau înapoi. Unele nu mai ajungeau cu clienții la hotel. Îi înghesuiau prin ganguri, prin Pasajul Francez sau Engleze, le dădeau pantalonii jos și în genunchi îi făceau pe fraierii, beți total, la buzunare. Cristina aka Franțuzoaica le dijmuia, apoi, când reveneau la Scala, le mai dădea câte una după ceafă, așa, ca să nu uite unde le e locul. A ținut-o așa ani de zile, peste 15 ani. Până a căzut, odată, la pușcărie. „Mi-au făcut o „cheie” (i-au întins o cursă, i-au plantat droguri în buzunar n.r.) ăia de la a zecea”. De la Secția din spatele magazinului Cocoru, după Piața Sf. Gheorghe. Îi înjură și acum. De morți și de răniți. Până la a șaptea spiță din neam.
A luat doi ani și jumătate pentru trafic de droguri. A stat închisă un an și ceva la Penitenciarul de femei de la Târgșor, mai sus de Ploiești, un pic. Reporterul impact.ro a vizitat-o, atunci, la pușcărie. Și fotografia, publicată acum în exclusivitate de impact.ro stă mărturie.
Când a ieșit, a revenit în stradă. Activitatea scăzuse. Înfloriseră site-urile „matrimoniale”. Se „însurau” românii pentru câte o oră, mai ceva ca americanii prin capelele roz împodobite cu flori albe din Las Vegas. Dar aici nu primeau certificate de căsătorie. Doar, uneori, o gonoree, un sifilis. Unii se alegeau, ca „dar de nuntă” cu SIDA.
Acum s-a mai potolit. Între timp a dat și o mașină peste ea. Nici acum nu știe cine a fost. A târșâit-o de un zid pe o stradă întunecoasă din Centru. Mușchii i s-au sudat ciudat pe picioare. Nu mai poate fugi, dar tot așa tare țipă.
La Scala doar ecoul strigătelor fetelor care erau odinioară acolo parcă se mai aude. Sau e doar vântul trecerii nemiloase a timpului. Din când în când, spre miezul nopții, o siluetă micuță, firavă, ca o umbră, se scurge pe bulevardul, acum, trist și întunecat, mizer și jilav. Este ultima „fetiță” de la Scala. Michael. I se spune așa din anii ’90. Era mare fan, și este și acum, al lui Michael Jackson. Se îmbracă numai în negru. Jeanși negri, geacă de piele neagră, mănuși argintii, bocanci sau cizme cu ținte. Își aranjează părul cu cârlionții în față. Exact ca megastarul. Who’s Bad? Michael. Mariana de la Piața Gemeni. Are 40 de ani, 1.45 și 40 de kilograme. Dar despre ea, cât de curând, într-un alt reportaj de stradă marca impact.ro.
