21:45
Povestea fascinantă a orașului cu 20.000 de locuitori, sub pământ. Inventivitatea umană și necesitatea supraviețurii au dus de-a lungul secolelor și mileniilor la realizări fascinante, ce astăzi ne par incredibile pentru oamenii de odinioară. În Cappadocia, regiunea din Anatolia centrală, în Turcia, a fost redescoperit un oraș dat uitării, săpat pe 18 niveluri, la 85 de metri sub pământ.
Cappadocia este o zonă din Turcia renumită pentru peisajele sale ce par desprinse de pe altă planetă. Vârfuri vulcanice ascuțite se înalță deasupra podișului anatolian, iar panorama poate fi admirată cel mai bine printr-o, deja, populară plimbare într-un balon cu aer cald.
Dar dacă vom coborî privirea nu am bănui că sub solul roșatic se află un adevărat oraș, ce putea adăposti și 20.000 de oameni, săpat încă din antichitate la 85 de metri sub pământ, pe 18 niveluri, scrie BBC. Orașul antic Elengubu, cunoscut astăzi sub numele de Derinkuyu, este cel mai mare oraș subteran excavat din lume, a fost folosit aproape constant timp de mii de ani, ba de frigieni, ba de persani, ba de creștinii din epoca bizantină.
A fost abandonat, în cele din urmă, în anii 1920 de către grecii cappadocieni când s-au confruntat cu înfrângere în timpul războiului greco-turc, astfel că au fost nevoiți să fugă cu toții în Grecia. Peste așezare s-a depus, treptat, timp de decenii, nisipul uitării.
Elengubu – sau Derinkuyu de azi – a fost „redescoperit” abia în 1963 de un localnic căruia tot îi dispăreau găinile din gospodărie. În timp ce își renova casa, păsările din curtea sa se făceau nevăzute într-o mică crevasă creată în timpul renovării, de existența căreia nu știa. După câteva săpături, turcul a dezgropat un pasaj misterios. A fost doar primul dintre cele peste 600 de intrări găsite în casele private care duceau la orașul subteran Derinkuyu.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Săpăturile au început imediat, de atunci scoțându-se la iveală o rețea încâlcită de locuințe subterane, depozite de hrană uscată, grajduri de vite, școli, crame și chiar o capelă. Nu numai că tunelurile se întind pe sute de kilometri, dar se crede că cele peste 200 de orașe subterane mici, separate, care au fost descoperite și în regiune, pot fi conectate la aceste tuneluri, creând o rețea subterană de proporții. În 1985, regiunea a fost adăugată pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Data exactă a construcției orașului rămâne necunoscută, însă există o lucrare, din jurul anului 370 î.Hr., care pare să facă referire la Derinkuyu, dă detalii importante. În carte, se menționează despre oamenii anatolieni care trăiesc în subteran, în case excavate. Conform specialiștilor, se pare că primele niveluri al fascinantului oraș subteran ar fi fost săpate mult mai devreme de această dată, de hittiți, care au fost urmați de frigieni, „în jurul anului 1.200 î.Hr.”, potrivit lui A. Bertini, un expert în excavațiile din zona mediteraneeană, mai scrie sursa citată. De altfe, obiecte făcute de hittiți au fost găsite în interiorul labirintului de locuințe-peșteri din Derinkuyu.
Inițial, se pare că subteranul a fost folosit pentru depozitarea de alimente, apoi folosit ca adăpost în fața invadatorilor străini. „Succesiunea de imperii și impactul lor asupra regiunii explică motivul pentru care locuitorii zonei au apelat la adăposturi subterane așa cum este Derinkuyu”, a spus Andrea DeGiorgi, profesor asociat de studii clasice la Universitatea de Stat din Florida.
Perioadă de cea mai mare înflorirea a ciudatei așezări a fost în timpul stăpânirii bizantine, când aproximativ 20.000 de oameni locuiau în orașul săpat sub pământ. Cappadocia este potrivită pentru acest tip de construcție subterană datorită lipsei de apă din sol și a rocii ușor modelabile. „Geomorfologia regiunii este favorabilă săpării spațiilor subterane”, a mai declarat DeGiorgi.
