Foarte puțină lume cunoaște că peste mări și țări se află un principat numit Sealand. Țara are doar 27 de locuitori și numai 0,004 km pătrati. Acest fort unic, creat pe o platformă se află la aproximativ 12 km est de Suffolk în Marea Nordului, a devenit și obiectiv turistic.
În ciuda faptului că este atât de aproape de Regatul Unit și este o platformă creată de om, pretinde că este o națiune proprie. Și această afirmație este cu siguranță susținută de familia britanică care locuiește acolo.
Sealand sau Principatul Sealand este o micronațiune situată pe fostul fort englez Maunsell Fort, HM Fort Roughs, situat la aproape 10 km distanță de coasta comitatului Suffolk, din estul Angliei, care pretinde autoritate asupra spațiului maritim cu același nume din jurul insulei.
Sealand a fost declarată țară independentă și suverană la 2 septembrie 1967 după ce fortul a fost ocupat de către acoliții lui Paddy Roy Bates, un fost ofițer al armatei britanice aflat la acea vreme în conflict cu autoritatea britanică din cauza unui post de radio pirat. De atunci apără permanent, atât juridic cât și cu armele, existența principatului și cere comunității internaționale recunoașterea independenței și suveranității Principatului Sealand după normele dreptului internațional existent. Comentatorii politici externi clasifică Principatul Sealand drept micronațiune, fiind descrisă drept cea mai bine cunoscută dintre micronațiuni, scrie Gândul.
Principatul Sealand a fost implicat în mai multe operațiuni comerciale, inclusiv emiterea de monede și timbre poștale. Principatul are un site pe Internet unde publică un ziar online numit Sealand News. Din 11 februarie 2007 Principatul poate să fie vizitat de turiști.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul britanic a construit mai multe insule-fortăreață în Marea Nordului pentru a-și apăra coastele de invadatorii germani. Unele dintre aceste fortărețe au fost construite ilegal în apele internaționale.
Aceste fortărețe maritime adăposteau suficiente trupe pentru a echipa și întreține armamentul antiaerian conceput pentru a doborî avioanele și rachetele germane. Acestea erau situate de-a lungul coastei de est a Angliei, la marginea apelor teritoriale britanice. Unul dintre aceste forturi, constând în construcții din beton și oțel, a fost celebrul acum Roughs Tower, situat în Marea Nordului. Spre deosebire de planul inițial de amplasare a turnului pe teritoriul suveran al Marii Britanii; această fortăreață a fost amplasată la o distanță de aproximativ 7 mile marine de coastă, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul intervalului de 3 mile acceptat la nivel internațional la acea vreme pentru apele teritoriale.
Pe scurt, această insulă a fost amplasată ilegal în apele internaționale ale Mării Nordului, dar astfel de restricții au fost trecute cu vederea în timp de război. După cel de-al Doilea Război Mondial, personalul naval și pușcașii marini au fost retrași din toate aceste forturi de către Amiralitatea britanică. Niciunul dintre ele nu a mai fost vreodată deservit de către Regatul Unit, lăsând fortărețele părăsite de natură și de elementele naturii, abandonându-și astfel suveranitatea. Cu excepția fortăreței menționate mai sus, celelalte fortărețe din afara limitelor internaționale ale Regatului Unit au fost ulterior demolate.
Acest lucru a dus la unicitatea portantă a fortăreței Roughs Tower, situată în largul mării, a fost părăsită și abandonată, „res derelict” și „terra nullis”. Din punct de vedere juridic, aceasta constituia, prin urmare, un teritoriu extra-național.