17:20
Efortul de a face peste o mie de pachete pentru copilași de Moș Niculae a fost uriaș. Cu sprijinul mai mult decât lăudabil al atâtor și atâtor voluntari, timp de 13 zile, caravanele cu daruri ale Fabricii de Daruri au străbătut aproape o mie de kilometri, încolo și încoace, descriind, prin traseele făcute, o hartă a iubirii, a bucuriei făcute unor copii.
Pentru sute de mii de copii din România, 2021 a fost, fără doar și poate, unul din cei mai triști ani. Și nu doar din cauza acestei lumi noi, cu frici, spaime de neînțeles și de necuprins cu mintea, constrângeri de tot felul, școala virtuală, de la distanță, cu toate consecințele nefaste pe care le presupune, cu interdicții, cu măști nesuferite, cu părinți amenințați și șantajați de eminențe cu adevărat cenușii, cu această iarnă sfâșietor de mai puțin luminoasă ca în alți ani, cu „moș crăciuni” veniți nefiresc de devreme, cu seringi în mâini și brazi din sticluțe de vaccinuri, cu jucării, și ele, parcă mult prea triste, pentru a mai dori copiii să se joace cu ele.
Anul acesta a fost trist, sumbru pentru atâția și atâția copii, de peste tot de pe cuprinsul țării, așa cum au fost și ceilalți din urmă, în abia începuta viețișoară pe acest pământ. Copii născuți și crescuți în familii sărace. Tot mai sărace. Copii ai căror părinți, mânați și ei de sceptrul sărăciei, au luat calea exilului, a muncii printre și pentru străini. Cu gândul, cu dorința de a aduce un plus de bine copilașilor rămași în grija bunicilor ori a altor rude, ori fraților mai mari. Și sunt, la ora actuală în jur de 75.000 de copii în această ingrată situație.
Acestora, acestei armate de zdrențăroși, mai mult sau mai puțin figurativ, li se alătură copiii abandonați în spitale, în centrele de asistență socială. În maternități. Pare puțin, dar anual sunt peste o sută de copii aruncați din cuibul lor, sărac poate, dar cald și luminos, cel puțin așa ar fi fost în firescul lucrurilor, de o dragoste maternă și paternă. O dragoste trădată, însă, de oameni cu inima câinoasă, care și-au părăsit copilașii, bebeluși ori doar de câțiva anișori, pe un pat de spital, într-un incubator, ori pe pardoseala rece, dureros de rece, a unui centru social sau leagăn de copii. Acești copii ai durerii, abia ținându-se de marginea de fier a unui pătuț, cu ochii și năsucul lipite de un geam murdar se uită, poate și acum, ținând o jucărie șchioapă, o păpușă, un ursuleț, în zare, în lungul cine știe cărei alei, după Mama.
După mama, pe care mulți dintre aceste ființe nu o vor mai vedea niciodată. Și iată, căci trista enumerare parcă nu se mai termină, sub mantia tristeții și a deznădejdii se mai adună și sutele de copii care, anual, sunt abuzați în fel și chip, monstruos de multe ori, de oameni mari, dar mici, mici de tot, la suflet. Sute de cazuri de abuzuri fizice, emoționale, sexuale, de neglijare, de exploatare prin muncă, de exploatare sexuală, de exploatare pentru comiterea de infracțiuni. Copii uitați, parcă de Dumnezeu, lăsați la mâna sorții și a unor instituții, cu oameni poate bine intenționați, cei mai mulți dintre ei, dar încorsetate de reguli, uneori de neînțeles, constrânse de bugete meschine.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Niciun leagăn de copii, nici un centru de ocrotire, niciun părinte adoptiv, părinți de împrumut, nu vor putea înlocui căldura unui cămin, dragostea părinților naturali.
Copiilor le trebuie dragoste, afecțiunea celei care le-a dat viață. Copiii trăiesc cu aer și cu dragoste de mamă. Restul e bonus, sună cinic, dar ia-le copiilor dragostea de mamă, de părinți și îi scufunzi în cea mai tristă viață. Dar pentru ei totul este vital. Stomăcelul plin, haine călduroase, încălțări bune, jucării, cărți și tot ce își mai doresc ei întru bucuria suflețelelor lor.
Cu îngăduința cititorilor reproduc aici o replică a unei fetițe dintr-un oraș de mineri aruncat în cea mai cruntă mizerie și sărăcie, la întrebarea unui confrate, curios să știe ce și-ar dori copila de Moș Niculae. Răspunsul fetiței a despicat cerul în două, umplându-l de lacrimi. „Îmi doresc un pachet de biscuiți”, a spus cu glas sfios fetița blondă, lăsând privirea albastră, încețoșată de cristale, spre cizmulițele ei cu talpa spartă. „Biscuiți. Nu am mai mâncat demult biscuiți”.
Toți oamenii mari ar trebuie să stea în genunchi în fața acestor copii și să-și ceară iertare! Copilărie cu dinții sparți, asta le-ați dat voi, mai marilor țării, acestor copii!
Ce lume sumbră! Câtă tristețe și lacrimi scurse pe obrajii inocenței întruchipate de acești copilași. desculți în prag de iarnă, în papuci de plastic, cu picioarele înroșite de gerul încă moale, cu ciorapii uzi mai tot timpul, cu haine puse de-a valma, unele ale fraților mai mari ori de căpătat. Prin sate și comune risipite aiurea sau orașe în care sărăcia chiuie în batjocură pe străzile gri și umede, năclăite de noroaie care smulg tălpilor încălțărilor de „doi lei”, luate de prin târguri pierdute în timp.
Dar Dumnezeu e mare. Și în cea mai neagră noapte a traiului de om trimite raze de soare. Speranță și putere.
În București, trei femei, trei doamne, trei suflete uriașe cu dragoste cât toată lumea, s-au unit prin forță divină să facă bine! Să ajute copiii sărmani. Să le aducă frânturi de lumină, căldură și bucurie în suflet.
Și cele trei au pus la cale și-au construit, ca în basmele cu Moși Bărboși-Sfătoși și buni la suflet, cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, ca de peste mări și țări, o fabrică. Fabrica de Cadouri!
Gina Neacșu sufletul și inițiatoarea acestui minunat proiect de suflet, Fabrica de Daruri, este femeie de afaceri, dar spune, cu toată inima ei, că este de profesie OM! Are un băiat, Alexandru, de 17 ani, și o fată, Ana Maria, de 13 ani.
Iubitoare de oameni, Leoaică după zodie, semn astrologic renumit pentru generozitate și capacitatea mare de a iubi, și-a propus, în urmă cu un pic peste un an, să organizeze, să pună pe picioare o asociație care să ajute oamenii nevoiași, în special copii năpăstuiți, din familii cu situație materială grea, cum sunt cu zecile de mii, dacă le mai știe cineva numărul cât de cât exact.
Astfel, împreună cu două prietene foarte bune, în același acord afectiv și empatic, Cristina Feraru, femeie de afaceri și ea, și Angelica Burcea, psiholog, au înființat grupul pe Facebook Fabrica de Daruri.
Gina Neacșu ajută oameni nevoiași și copilași sărmani de 17 ani. Acum o face în mod organizat și, de la o lună la alta, a reușit să atragă cât mai mulți oameni, iubitori, generoși, sensibili la suferințele semenilor din jurul lor aflați în dificultate, și în special la nevoile copilașilor, suflete nevinovate, sortite unei vieți plină de lipsuri, copii, de la bebeluși la adolescenți, care din anumite cauze sau prin anumite conjuncturi familiale, sociale ori în strânsă legătură cu regiunile în care s-au născut, defavorizate economic sau sărace pur și simplu, au fost privați de o copilărie normală.
Toată atenția acestor oameni cu suflet mare, dăruiți de Dumnezeu cu harul iubirii necondiționate față de semeni, prin acțiunile lor, prin campaniile de ajutorare au adus clipe de bucurie pe care cei cărora le-au fost dăruite, le-au lipsit cu desăvârșire. Gina, Cristina și Angelica, pe care, în timpul unei prime discuții cu Gina Neacșu, reporterul impact.ro, le-a numit Îngerii lui Charlie, după titlul faimosului film. Unde Charlie ar putea fi oricine, de la bunul Dumnezeu, la un personaj de basm ori de film, ca, de ce nu, Charlie Chaplin. Cu trimitere la celebrul film „Piciul”, în care fabulosul actor de comedie a interpretat rolul unui protector al unui copil al străzii, cu care a împărțit totul, dăruindu-i acelui puști bucurie din orice.
Este o comparație, o parabolă, dacă vreți, a unor vise ale unor copilași care au fost împlinite de aceste doamne ale generozității.
Aparte de misiunile specifice acestei luni, Fabrica de daruri se ocupă de aproximativ 500 de oameni sărmani și familii nevoiașe, vizitându-i cu regularitate și ajutându-i cu aproape orice. De la alimente, îmbrăcăminte, medicamente, cele necesare pentru școală, jucării și electrocasnice.
Cel mai recent proiect al Fabricii de Daruri, pregătit și de mai bine de o lună, la care Gina, Cristina și Angelica au muncit din plin, a fost, dar va rămâne mereu în inima copilașilor, „1000 de ghetuțe de Moș Niculae”. Cu mențiunea că Gina Neacșu a consumat o energie uriașă, nici nu știi de unde din atâta gingășie și delicatețe pe care le emană, ea fiind ambasadoarea, omul din teren, purtătoarea de cuvânt, cea care a relatat, ca un adevărat reporter de front, un front de îmbucurare și fericire a peste 1000 de copii, toate acțiunile, toate drumurile făcute cu caravane de mașini înțesate de daruri în localități din șapte județe și București.
Efortul de a face peste o mie de pachete pentru copilași de Moș Niculae a fost uriaș. Cu sprijinul mai mult decât lăudabil al atâtor și atâtor voluntari, timp de 13 zile, caravanele cu daruri ale Fabricii de Daruri au străbătut aproape o mie de kilometri, încolo și încoace, descriind, prin traseele făcute, o hartă a iubirii, a bucuriei făcute unor copii.
În fiecare zi, începând cu 1 decembrie, dis de dimineață, la sediul Fabricii de Daruri din Popești-Leordeni, erau încărcate pachetele și dulciuri, jucării, îmbrăcăminte dar și, la propriu, ghetuțe, în dubițe care porneau într-o veselă caravană a iubirii și a speranței spre sate și orășele unde copiii îl așteptau pe Moș Nicolae. Pentru mulți dintre ei, acest patron generos al copilăriei, Moșul Niculae, avea să fie pentru prima oară în viața lor, când își făcea apariția. Gina, Cristina și Angelica au fost ajutate de 100 de voluntari inimoși, în colectarea cadourilor, în aranjarea lor în pachete, în transportul acestora și împărțirea lor.
O contribuție de seamă a fost a unor tineri dedicați fericirii și bucuriei copiilor, Gașca Zurli, și ei din din București, un grup de tineri inimoși care au ca principală preocupare crearea de spectacole de divertisment pentru copii. Ei sunt cei care s-au ocupat de procurarea celor 1000 de perechi de ghetuțe, în care Moșul Niculae să-și pună cadourile.
Pentru a reda cât mai aievea din atmosfera, febrilitatea și emoțiile trăite în această misiune a lui Moș Niculae, prin Fabrica de daruri și Gașca Zurli, reporterul impact.ro reproduce câteva pasaje din jurnalul Ginei Neacșu, din timpul acestei campanii.
Gina Neacșu:
„4 Decembrie
Mai avem doar 450 de pachetele de dăruit și imediat ne apucăm de împărțit ghetele sa le încălzească piciorușele lor Mici și roșii de la ger. Cine vrea sa vină pe teren sa dăruim ghetuțele de la Fundația Zurli? Avem de mers in județele: Giurgiu, Ialomița, București, Călărași, Ilfov, Prahova ca la Bârlad merge Georgiana și la Dolj merge Adriana.
4 Decembrie
Yeee!
Ducem primele ghetuțe de la Fundația Zurli la Fabrica de Daruri de unde plecăm cu ele către cei mici
4 decembrie
Dăruim ghetuțele Moșului, dar nu rămânem indiferenți nici la nevoie lor zilnice și am revenit cu alimente pentru cei șase frați care, în duminica în care i-am vizitat, aveau frigiderul gol
5 decembrie
5 decembrie este ziua internațională a voluntariatului și eu vreau să MULȚUMESC tuturor voluntarilor din Fabrica de Daruri , pentru că în 2021 Moș Nicolae chiar a fost “ bogat” și a dăruit 1000 de cadouri identice în București și în județele Ilfov, , Călărași, Giurgiu și Ialomița.
7 Decembrie
Astăzi până la prânz am vizitat deja primii 130 de îngerași de la Școala cu copii speciali din București și Moșul continua să meargă cu alte două mașini pline de daruri către Călărașii Vechi, județul Călărași, unde ne așteaptă alți 120 de îngerași.
8 Decembrie
Vă mulțumesc din inimă că ÎMPREUNĂ am bucurat atâtea suflete și sâmbătă dăruim ultimele daruri de la Moș Nicolae. Dar vă rog să facem ca Moș Crăciun sa fie tot așa darnic cum a fost Moș Nicolae. Mulțumim Fundația Zurli că ai încălțat copiii Fabricii”.
Fabrica de Daruri nu se închide niciodată. Este un lăcaș unde elfii și îngerii lucrează cot la cot pentru a face copiii fericiți, pentru a le aduce zâmbetul pe buze, lumină și căldură în suflete. La Fabrica de Daruri ajutoarele lui Moș Crăciun s-au apucat deja de treabă. Verifică adresele, numele copiilor, fac listele cu daruri. Ce va fi în sacul lui Moș Crăciun? Doar elfii, Gina, Cristina și Angelica și voluntarii lor știu. Luni, pe 13 decembrie începe campania de colectare a cadourilor.
Totul după listă. Și Gina Neacșu va ține din nou un jurnal al bucuriei și fericirii dăruite. Totul ca într-o poveste care trăiește prin ea însăși. O poveste care nu trebuie să se termine niciodată, indiferent de ceea ce se întâmplă în lumea oamenilor mari. Oameni mari care, se pare că au uitat ce înseamnă copilăria, ce înseamnă inocența. Oameni mari care au uitat că în zâmbetul unui copil fericit se poate topi orice rău al acestei lumi.
