Pensiile speciale ale călăilor comuniști

Dan Mlădinoiu / 19.10.2020, 15:50
Pensiile speciale ale călăilor comuniști

La propunerea revoluționarului Marin Ceaușescu, un om admirabil pentru curajul și faptul adoptării ideii că a fi provocat în viață este inevitabil, dar a fi înfrânt este opțional, liderul deputaților PNL, Florin Roman, a inițiat un proiect de lege ce prevede sistarea acordării pensiei speciale pentru cei care au făcut parte din aparatul represiv al regimului comunist, au săvârșit infracțiuni contra umanității și au fost condamnați printr-o sentință definitivă.

Pensiile speciale ale călăilor comuniști

Pe 12 octombrie a.c., proiectul a fost adoptat de Camera Deputaților, din postura de for decizional, cu 259 voturi “pentru” și o abținere. Un demers lăudabil și just în toate dimensiunile sale. Sunt vizați în primul rând comandanții acelor stabilimente unde tortura inimaginabilă, umilința, înfometarea, sângele de pe pereții celulelor și moartea alcătuiau infernul de sub cheile unor soli ai iadului.

Aceste cozi de topor au fost echivalentul renumitului și blestematului termen nazist, “untermensch” (n. red.- om inferior). Diabolici, de o cruzime net patologică, torționarii-șefi din pușcăriile comuniste românești aveau deviația maladiv-mentală a oricărui ucigaș în serie. Satisfacția schingiuirii, zâmbetul craniului de bestie atunci când sfărâmă oase, inventivitatea aplicării metodelor de maltratare au fost trăsăturile definitoriii ale unor serial killers aflați în relație directă cu Belzebut.

De pildă, Liviu Borcea, comandantul Coloniei de muncă de la Cernavodă, avea obiceiul să înfigă o țeapă lungă de fier în trupurile fără viață adunate în stivă, pentru a se asigura că vreunul nu simulează. Absolut înfiorător!
Un Enoiu, Crăciun, Țurcanu, Nicolschi (Boris Grunberg), Vișinescu, Ficior nu se ridicau nici măcar la statutul de fiară, căci prădătorii sălbatici ucid pentru a se hrăni, pe când acești psihopați instruiți la locul de muncă și avansați pentru merite damnate nutreau avansări, beneficii, ridicări în grad, parvenire.

Pensiile speciale ale calailor comunisti
Pensiile speciale ale calailor comunisti

Cei enumerați sunt doar câțiva dintr-un lung șir de primate ieșite din hăurile pământului pentru a “locui” într-un insectar al răului unde-i mai găsim pe Franz Stangl sau Josef Kramer, comandanții lagărelor naziste de exterminare de la Sobibor și Treblinka, respectiv Bergen- Belsen.

Cunoscutul istoric Marius Oprea a încercat să deconspire călăii comuniști, în septembrie 1991, când a depus la Parchetul General o sesizare penală cu privire la crimele Securității. Dovezile fondatorului ICCMER au fost preluate, însă procurorul militar i-a spus, ca la noi la români: “Bun, eu sunt de acord să încep procesul comunismului, dar spuneți-mi pe ce stradă stă, ce vârstă are și, mai ales, arătați-mi cadavrul, dacă spuneți că a comis o crimă. Pentru că noi nu putem porni un proces pentru o crimă dacă nu avem un cadavru”.

Așadar, adevărul nu e niciodată pur și arareori simplu. Meschinăriile vieții românești. Simt nuanța aceia, dacă n-are rost, ce rost mai are? O cu totul altă optică justițiară și de apreciat au avut-o evreii. Motivație, tenacitate, căutare de informații, utilizarea acestora prin toate ungherele lumii. Cu succes pentru pedepsirea celor ce-și făcuseră un crez din “soluția finală”.

I-au găsit, extrădat, la nevoie i-au “extras” printr-un comando Mossad (cazul Adolf Eichman), i-au judecat și i-au trimis în lumea celor strâmbi. Indiferent că se aflau în Paraguay, Brazilia, Chile sau Argentina. “An eye, for an eye”! Noi i-am avut aici, în țară, în București chiar. Și noi i-am penalizat. În felul nostru, într-un stat în care comunismul a fost condamnat oficial, în 2006, ca regim criminal și ilegitim. Este cât se poate de revelator ceea ce a declarat dl. Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS: “Din 208 torționari trimiși inițial în 2008 la Parchetul Militar au rămas 35, din care au fost trimiși în instanță 5, din care au fost condamnați 2, din care au murit amândoi. Acesta e procesul comunismului, Nurnberg- ul nostru”.

Din arhivele comuniste și mărturiile foștilor deținuți politic, este vorba despre alte sute de torționari care nu au fost trași la răspundere niciodată pentru crimele săvârșite. Unii au emigrat în Occident, cum a fost cazul lui Stefan Koller, evreu comunist, comandantul închisorii Aiud (1954-1957) și apoi Văcărești.

Pe perioada mandatului său, au murit peste 100 de deținuți. La mijlocul anilor 1960, a emigrat în SUA. După Revoluție, presa a scris că trăia în București, în cocheta locuință a fiicei sale. A murit în 2011. Cei care au plecat în Vest s-au bucurat tocmai de drepturile și civilizația, pentru care, altădată, mii de români au luptat și au ajuns după gratii. Dedicați minte și trup principiului că poți păși până și desculț prin viață, dar nicicând în genunchi.
Daca poți obține totul, nu trebuie să renunți la o parte. Pe deasupra, un fost ofițer de Securitate dispune de o pensie specială de 7-8000 lei lunar, în vreme ce victimile lui primesc a zecea parte.

Într-un interviu din Memorialul Durerii, al Luciei Hossu Longin, gâdele feroce al spațiului concentraționar-românesc, Nicolschi- Grunberg afirma cu un zâmbet viclean: “Cine știa că o să vină vreodată un 1989” ?

P.S. Dacă are vreo importanță, la ani buni după Revoluție, într-un autobuz, l-am întâlnit pe unul dintre cei 39 de ofițeri de Securitate care mi-au anchetat tatăl, în timpul detenției, așa cum reiese din dosarele părintelui meu de la CNSAS. L-am întrebat: “Ce mai faceți, dle colonel” ? Reacția securistului mi-a rămas pentru totdeauna pe retină. A făcut ochii mari de surprindere, s-a rezemat aproape trântit de spătar și a întors privirea spre exterior. N-a scos o vorbă, dar îi căzuseră umerii (cândva epoletizați). După ce am coborât, mașina a pornit, iar fostul colonel a întors capul și m-a privit îndelung.

După un timp, am aflat că a fost exilat din viață în caverna de unde a plecat. Cred că ducem o politică sub posibilitățile acestei țări. Păcat!

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI