Opinii. Presa de azi, bisturiu sau plasture peste cangrenă?

Dan Mlădinoiu / 23.11.2020, 18:09
Opinii. Presa de azi, bisturiu sau plasture peste cangrenă?

Breasla jurnaliștilor este alcătuită din “istorici ai clipei” și comportă o vastă serie de atitudini și aptitudini obligatorii. Admisă, aplaudată ori înfierată mass-media joacă un rol determinant, cel puțin generic fiind denumită a patra putere într-un stat democratic. Informația trebuie să circule sub auspiciile unor legi deontologice clare, în care parti-pris-urile îl descalifică, îl dezavuează pe slujbașul condeiului.

Opinie despre rolul presei în societatea actuală

Fără a minimaliza rolul și aportul artei, în toate aspectele ei, ca hrană spirituală a unei națiuni, gazetăria implică mai mulți factori specifici, de o complexitate și cu efecte al căror deznodământ nu poate fi predictibil. Coroana de lauri sau eșafodul. Ambele la propriu. Bunăoară, un raport al organizației Reporteri fără Frontiere menționează faptul că în 2015, 144 de jurnaliști au plătit cu viața pentru exercitarea meseriei lor. Redactorul-șef al cotidianului turc Hurriet, Sedat Ergin, a fost trimis în judecată sub acuzația de a-l fi insultat pe președintele Erdogan. Se întâmpla în 2016. A primit din partea prestigiosului post de radio Deutsche Welle premiul pentru libertatea de exprimare. În alte țări, precum Rusia, spațiul de manevră al presei independente este sistematic restricționat, cu mult succes. “Formal, nu există interdicții, dar toată lumea știe ce are voie să spună și ce nu”, scrie jurnalistul și bloggerul rus, Alexandr Pliușcev. Pe românește, “spui ce vezi, dar vezi ce spui”!

Noțiunea de adevăr, indiferent de urmările rezultate din expunerea lui nu este sau nu ar trebui să fie negociată. Postura de câine al democrației are nuanțe. Depinde de caracteristicile dentiției pe care o deține. De carnasier sau de cotei smerit, așteptând ordinele stăpânului. Scriam de riscurile derivate din practicarea jurnalismului. De departe, cei mai prețuiți, dar și cei mai expuși, sunt corespondenții de război. Lor le datorează istoria filme și relatări, începând cu Primul Război mondial, până la actualele teatre de operațiuni militare. De fapt sunt sniperi ai unor scene terifiante, adesea atroce, soldați ce nu știu dacă ce imortalizează nu este și ultima secvență.

”Ardeii umpluți” cu titulatura ”maestre!”

Apoi, demni de stimă sunt ziariștii de investigații. Cei ce realizează că devin actorii unui act cu risc asumat. Atunci când anchetele lor ajung la imaculate gulere de satin, mângâietoare de carotide, se cheamă că au luat bine urma. Solid ancorate în realitate, cu probe irefutabile, cuiburile de cârtițe penale pot fi destructurate, dacă instituțiile abilitate o doresc, iar magicienii banilor măsurați în metri cubi să ajungă unde trebuie. Nu voi trece în revistă toate domeniile abordate de jurnaliști. Cel mai important beneficiu rezultat din Revoluție, după părerea mea, este libertatea de exprimare în mass-media.

S-a reușit aruncarea în rug a maculaturii comuniste care ilustra în interminabile și obsedante osanale o Românie băltită, unde câteva mii de mormoloci se întreceau într-un servilism dezgustător să intre în grațiile regelui-brotac și reginei-țestoase. Parafrazând consacrata expresie a încoronării unui monarh francez din Evul Mediu în catedrala de la Reims: “Le roi est mort, vive le roi” (n.red.-regele e mort, trăiască regele”, presa a murit, trăiască presa. Din nefericire, sărind cu succes pârleazul din ’89, mai “performează“ și azi 2-3 ardei umpluți cu socialism utopic, însă numai în cazul apelării lor cu titulatura “maestre”.

”Singurul fel în care jurnalistul ar trebui să privească politicianul este de sus în jos”

Revenind, Dunja Mijatovic, reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, privește cu îngrijorare tendința mondială de limitare a exprimării. În opinia sa, în numeroase țări măsurile de combatere a terorismului au condus la limitarea de expresie a presei.  De libertatea presei trebuie să se bucure și mediul virtual. În general, conform spuselor lui Mijatovic, digitalizarea extinde oportunitățile nu doar pentru cercetarea jurnalistică, ci și pentru difuzarea presei. Însă, reprimarea ei are de multă vreme loc și pe internet. În țări ca Iran, China sau Turcia, site-urile nedorite de guvern sunt blocate. “Noul câmp de luptă al presei libere este mediul virtual”, a subliniat Mijatovic, într-un interviu DW.

Potrivit unui raport al organizației privind situația presei românești, publicat la sfârșitul lui 2019, acesta critică “politizarea excesivă a mass-media, mecanisme corupte de finanțare, politici editoriale subordonate intereselor proprietarului, infiltrarea redacțiilor de către servicii de informații ce au ca efect transformarea presei în instrumente de propagandă politică. Toate au devenit obișnuință în România. Coaliția de guvernământ a înlocuit o parte din managementul televiziunii publice și a făcut-o dependentă de finanțare de la buget. CNA nu își îndeplinește cu adevărat rolul de reglementare și nu condamnă abuzurile.

Autoritățile presează constant jurnaliștii să-și dezvăluie sursele, încercând să oprească orice critică la adresa guvernului. Agenți ai acestuia din urmă, pozând ca jurnaliști, au început să se infiltreze în organizații de știri”. În aceeași notă, însă la nivel macro, șefa echipei de comunicare de la RFR, Sylvie Ahrens- Urbanek, conchide: “În principiu, climatul la nivel mondial pentru jurnaliști s-a înrăutățit. Vorbim acum de un climat al fricii”. Cifrele, din nefericire, îi dau dreptate. În Germania anului trecut au avut loc 22 de atacuri fizice asupra oamenilor condeiului. Totuși, rămân un adept al devizei care spune că “singurul fel în care un ziarist ar trebui să privească un politician este de sus în jos”

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI