Opinii. “Momente și schițe” din actuala politică externă

Dan Mlădinoiu / 24.11.2020, 14:55
Opinii. “Momente și schițe” din actuala politică externă

Este de notorietate faptul că Ungaria și Polonia au devenit oile negre ale UE. Începutul accentuat de crâcnire la codul de conduită impus de comunitatea din care fac parte s-a consumat în primele zile ale lui 2018, atunci când a avut loc prima întâlnire bilaterală dintre noul premier al leșilor, Mateusz Morawiecki, cu omologul său maghiar, Viktor Orban.

A fost un semnal clar de consolidare a alianței strategice și sprijinului reciproc dintre cele două țări în atitudinea ostilă față de Bruxelles. Numitorul comun s-a numit din start sistemul judiciar, mai precis de reforma lui, demarată de Varșovia și urmată de Budapesta, ca efect al propunerii Comisiei Europene de la sfârșitul lui 2017 de activare a articolului 7.1 împotriva Poloniei.

Singuri „împotriva tuturor”

Era barometrul care indica ce poziție va adopta Grupul de la Vișegrad, din care mai fac parte Cehia și Slovacia, cu privire la măsurile poloneze din sfera juridică asupra statului de drept. Cum era de așteptat, cele două state au înăsprit criticile la adresa CE, adoptând totodată o viziune comună referitoare la UE ca o Uniune a țărilor suverane.

“Momente și schițe” din actuala politică externă
“Momente și schițe” din actuala politică externă

Dacă cele două componente ale fostei Cehoslovacii au recurs la o atitudine rezervată, de expectativă, celelalte din careul menționat al bătrânului continent și-au însușit un rol duplicitar. Vor banii comunității europene, dar sub semnul interpretărilor și punerilor în aplicare a unor norme proprii, particulare, care exced regulilor nete aplicate consensual statelor alcătuitoare ale mănunchiului cercului cu 27 de stele.

Dacă liderul turc, Erdogan, are cel puțin teoretic libertate de mișcare într-o bizară amiciție cu țarul de la Kremlin, cuplul polono- ungar pare să fie plăcut impresionat de bezelele viclene trimise de ursul siberian. Se vede din Extremul Orient, de la Vladivostok, că uriașa Matrioșkă face tot ce îi stă în putință pentru a introduce leviere între roțile dințate ale mașinăriei multinaționale cu sediul la Bruxelles.

Rusia provoacă atunci când are ocazia

În vreme ce România și Țările Baltice știu ce înseamnă să te “mângâie”, de după Cortina de Fier, tigrul de Amur cu ghearele neretractate, Polonia (mai ales) și Ungaria se lasă legănate de o amnezie, pe cât de nepermisă, pe atât de culpabilă. Să fi uitat prima cum i s-a decis soarta la 23 august 1939 prin baterea palmei între Ribbentrop și Molotov? Greu de crezut. Rusia nu pregetă să provoace, când are prilejul, blocul politic european, ca și pe cel Nord Atlantic.

Pe ambele le carotează cu tot soiul de tertipuri ambalate în argumente  care nici pentru ea nu sunt verosimile. Crede cineva că lui Putin îi surâde Inițiativa celor Trei Mări, ca platformă politică a statelor membre UE, din Europa Centrală și de Est, cuprinzând 12 țări riverane Mărilor Baltică, Adriatică și Neagră? Sau dislocarea de trupe americane suplimentare în România, mai cu seamă pe fondul totuși puțin semnificativ, al alegerii noului lider cu vederi pro-europene de la Chișinău? Nicidecum. De asemenea, începerea lucrului pentru finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă nu poate constitui un motiv de toast cu pahare de Stolicinaya în Piața Roșie. Recenta convorbire telefonică dintre ministrul de Externe Bogdan Aurescu și consilierul pentru securitate națională al președintelui american, Robert O’Brien, s-a constituit întrun dialog cordial, marcat de mulțumiri reciproce pentru colaborare, fiind un alt motiv de deranj pancreatic pentru succesorul lui Boris Elțîn.

Mofturile polono-maghiare vor dispărea?

La fel de nedigerabilă pentru ruși este invitația făcută telefonic viitorului președinte al yankeilor, Joe Biden, de către președinții Comisiei Europene și Consiliului European, Ursula von der Leyen, respectiv Charles Michel, de a efectua o vizită la Bruxelles pentru un summit cu cei 27 de șefi de state sau de guverne din UE.

Șefa Comisiei Europene a menționat că alegerea lui Joe Biden este “un nou început pentru parteneriatul global UE – SUA. O Uniune Europeană puternică și SUA puternice care lucrează împreună pot configura o agendă mondială bazată pe cooperare, multilateralism, solidaritate și valori comune”. Este un binevenit come back, ca o replică la adversitatea și comportarea inadecvate pe care le-a promovat Donald (was) the Great față de spațiul comunitar european.

Întorcându-ne la ideea inițială, sclifoselile de preșcolar mofturos, bântuit de reacții rebele ale Poloniei și Ungariei se vor estompa până la resemnare. Nu vor avea de ales. Poate doar bombăneli, pentru că au în agendele lor, marcate cu litere boldite, cazurile Grecia și UK- Brexit. Ambele cu efecte neindicat a fi urmate.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI