OPINIE. Ultima carte din careul mineriadelor

Dan Mlădinoiu / 24.09.2020, 16:28
OPINIE. Ultima carte din careul mineriadelor

Astăzi, în urmă cu 29 de ani, se consuma ultimul episod, al patrulea, din “epopeea” democrației de tip sud-american, numit mineriadă. Singura diferență dintre acțiunile de forță din țările hispanice de peste ocean și cele din România a fost natura combatanților. Acolo sunt junte militare conduse de ofițeri supărați de sau pe cineva și avizi de puteri efemere. La noi, cârtițe de abataj dirijate de către un “strateg” al antracitului.

Dan Mlădinoiu despre mineriade și adevărata vină a lui Iliescu

Pe 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intrau în grevă generală exasperați de tonele de salam cu soia îngurgitate înaintea intrării în șut. După amenințări nevoalate adresate guvernului, călătorii spre centrul Pământului au umblat la fizionomiile subprefectului zonei și a directorului regiei Autonome a Huilei, au vandalizat cam tot ce le obstrucționa itinerariul și au întors o gară cu șinele de tren în sus.
Apoi, sub deviza “mergi cu mine sau te iau”, subsoliștii cărbunari ajungeau a doua zi în Gara Basarab. Au urmat o rută cu care erau familiarizați: Piața Victoriei, Televiziunea Română, Piața Universității, Palatul Cotroceni. La ultima stație a avut loc o rundă de negocieri, ca între diplomați ad-hoc, în urma căreia Miron Cozma îi cerea vasalului de circumstanță aruncarea în afara perimetrului politic în funcțiune, Petre Roman.

Ministrul Economiei și Finanțelor din acea perioadă, Eugen Dijmărescu, declara: “Guvernul Roman nu și-a dat demisia la presiunea străzii, ci din alte considerente de ordin politic. Atunci când s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunseseră în Capitală”. Părerile acestei teme sunt împărțite. Unii consideră că România era o țară fără Executiv, alții că purtătorii de becuri la cozoroc au avut putere de decizie la acel moment.

Minerii au atacat Palatul Victoria pentru a pune presiune pe Guvernul Roman sa demisioneze

Singurul demnitar care i-a înfruntat pe mineri

Nici nu mai contează. Efectele de natură negativă produse de orbeții lui Cozma, însă, da. Dincolo de obișnuita lor recuzită pentru rupturi de oase (bâte, topoare, târnăcoape, lanțuri, bare de fier) rebelii în formă continuată au lăsat în urma lor 455 de răniți și patru morți. Trei în București și unul în orașul Vulcan. Reiese că după doi ani de la Revoluție românii încă mai luptau contra comunismului. Nic pe plan extern lucrurile n-au stat mai bine. Investitorii străini au declinat orice afacere în România. Ca rezultantă imediată, șomajul a crescut vertiginos, banii s-au împuținat, iar sărăcia devenise mai acută decât fusese în ultimii ani de ceaușism. Europa refuza relațiile cu o țară ce se opunea, prin guvernul ei, democrației.

Totuși, în 26 septembrie, președintele Senatului, veteranul comunist, Alexandru Bârlădeanu, a anunțat la televiziunea publică demiterea guvernului Roman. Două zile mai târziu, campionii statului de drept cu un picior în groapă, Cozma – Iliescu, semnează un comunicat prin care încheie terifiantul episod al celei de-a patra mineriade. Este de menționat un fapt. Anume, când săpătorii de lignit au intrat în Camera Deputaților pentru a cere demiterea comunistului Iliescu, singurul demnitar care a avut cutezanța să înfrunte și să domine turma de mineri a fost reprezentantul PNȚCD, Ion Rațiu. Dacă în urmă cu doar un an era eligibil a fi ucis de hoarde, de această dată a fost aclamat pentru curajul său de către cei pe care îi impresionase.

Miron Cozma si ai sai au cerut, intr-un final, si plecarea lui Ion Iliescu. Acolo n-au mai avut succes

Morții rămași fără ucigași

Astfel, în numele democrației, căreia îi fusese devotat o întreagă viață, Ion Rațiu i-a salvat scaunul rivalului său politic, zelosul epigon stalinist Ion Iliescu. Grav este că nici după 29 de ani, anchetatorii români nu au reușit să-i găsească pe ucigașii celor trei tineri din Capitală. În pofida faptului că instanțele internaționale au obligat România să redeschidă dosarele mineriadei și să despăgubească două din cele trei familii îndoliate.

Dosarul Crăiniceanu- Frumușanu constituie una din cele mai vechi cauze nesoluționate de justiția română. În cazul soldatului Nicolae Lazăr, incendiat de ghiogarii lui Cozma, nimeni nu a mai mișcat un deget. În plan politic, mișcările de trupe ale lui Cozma au dezmembrat formațiunea moștenitoare PCR. Gruparea FDSN, condusă de Ion Iliescu, a devenit azi PSD, în vreme ce FSN Roman a intrat ulterior ca parte componentă a PNL. Dacă fostul șef al vagoneților cu turbă, Cozma, și-a omorât timpul, scriind ostracizat de după gratii duioase rime, mărturisesc că aștept cu scăzut interes verdictul justiției pentru camaradul său de luptă antidemocrație, Ion Iliescu. Cel trimis în judecată pentru crime împotriva umanității.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI