19:10
Precizez de la bun început că acest termen nu se găsește in DEX. El este un metis provenit din “sifonar” și “netrebnic”.
Delatorul se află pe una din treptele de subsol ale evoluției hominidelor, acolo unde predomină pucioasa și halenele pline de damf ale stricninei. Ele sunt proprii mangafalei de serie. Această mătrăgună umană este înscrisă într-un cerc al sufletului hain, resentimentar, împăduchit de complexe, eșecuri de tot soiul, întreprinderi fracturate definitiv, abuzat la vârste crude de întâmplări cu final de oiște-n gard. Turnătorul este invariabil dominat de credința că este o valoare, pe nedrept lovită de soartă.
El, de fapt, este convins că i se cuvine un spațiu dominator în viață, fără a realiza că nu are acces la el din pricina anemiei intelectuale, a discernământului minuscul și a lenii. Nu este decât un jalnic impotent psihic dotat cu întârziere la minte. De aceea, este bântuit incontinent de un spirit revanșard. Pe care îl hrănește prin înveninarea semenilor săi. Cum? Prin intermediul celui mai mișelesc mod, care este pâra. Înarmat cu o astfel de sordidă unealtă purcede la drum către cei mari și realizați în viață. De obicei, șefii săi. Cei cărora le șoptește complice, insinuant ori strecurând pe sub ușa cui trebuie o anonimă despre ce și cum greșesc – în viziunea lui otrăvită – oamenii cu care se intersectează.
Sifonarii mai distilați, există și de aceștia, lansează aluzii străvezii, având ca subiect victima luată în periscopul său. Odată lovită ținta, nu are o mai sadică satisfacție. Ceea ce este mai otrăvitor la hahalera dispusă oricând să disemineze incognito știri compromițătoare poate fi încadrată ca o fetidă împletire între egoism și nepăsarea față de represaliile pe care le-ar putea îndura persoana care i-a căzut greu la pipotă. Nenorocitul este de fapt un prădător (n.red. – „prăduitor” sau „dătător în primire” – în jargon) cu a cărui victimă se hrănește altul, el muțumindu-se cu rămășițele.
Apogeul mișelului din construcție, a carierei lui de secătură divorțată de orice neglijabilă formă de morală, a avut loc la mijlocul secolului trecut, atunci când orice delațiune, fără a fi verificată, trimitea mii de oameni nevinovați în subsolurile Securității și de acolo în spațiile concentraționare românești. De unde nu se mai știa dacă vor reveni vreodată vii ori nu. Gladiatorii Romei Antice luptau în arene folosind o plasă și un trident.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Mangafaua turnătoare dispune de o altă perversă “armă”. Anume, își învăluie prada verbal sau scris într-un nesfârșit fir de spută scârnavă, asemeni păianjenului. Secreția ei conține minciuni, acuzații demolabile, conspirații ce ar urma să aibă loc…niciodată. Dar nu contează pentru ea. Sifonarul este eminamente laș și deține vertebre din gumilastic. Odată dezvăluită-i identitatea, disprețul, oprobriul public îi va umbri doar parțial “profesia”, pentru că îndeletnicirea lui găunoasă nu va lua sfârșit, ci cel mult o pauză.Un lucru e limpede. Aceste târâturi etice sunt și vor rămâne o subspecie umană săracă, deoarece tot ce au sunt banii și favorurile. Toate efemere. Aruncate în silă de către beneficiarii turnătoriilor recepționate.
