10:33
Octavia Geamănu încă mai trage ponoasele după vacanța în Grecia, de acum 3 săptămâni, în urma căreia s-a ales cu o otită și ajunsese să nu mai audă cu urechea dreaptă. La 3 săptămâni după episodul traumatizant, vedeta este în proces de vindecare și încă sub tratament. Prezentă alături de soțul ei, Marian Ionescu, la Summer Party Ok! Magazine, Octavia a acordat un interviu exclusiv pentru Impact.ro, în care ne-a vorbit despre proiectul ei – podcastul “Gânduri bune” – dar și despre faptul că nu se mai uită la televizor și că nu își mai dorește să prezinte știri. Vara trecută, la revenirea din concediu, Octavia Geamănu a fost scoasă de la pupitrul Observatorului de Weekend de la Antena 1, post de televiziune cu care se află în proces.
Octavia Geamănu a încheiat vacanța din Grecia cu probleme de sănătate, ajungând, într-un final, la spital, din cauza complicațiilor care au apărut de la otită. Fosta știristă susține că nu îi lipsește televiziunea, mai ales că de ceva vreme a pornit propriul podcast “Gânduri bune”, pe care îl consideră ca și o emisiune, dar online.
Soția lui Marian Ionescu susține că nu va mai reveni niciodată la pupitrul știrilor, acest capitol fiind unul închis pentru ea, după o experiență de 18 ani, în care a fost și reporter, dar și prezentatoare de știri.
Am revenit bronzată și cam atât, căci nu prea aud. Sunt mai bine, sunt în proces de vindecare în proporție de 80 la sută, deci încă o săptămână și sunt ca nouă.
După vacanța din Grecia mi s-a întâmplat asta. Am fost cu Andrei (n.r. fiul ei), el s-a îndrăgostit de plimbatul cu șalupa pe mare. Azi o dată, mâine o dată, mâine o oră, poimâine o oră până într-o zi în care ne-am plimbat vreo 3 ore. Și a bătut un vânt foarte puternic și chiar am simțit atunci. Am zis: Doamne, orice ar fi, dă-mi mie de două ori, nu-i da lui Andrei, deși puteam să zic nu-mi da nici mie nimic, dar gândul a fost să fie Andrei ok. Și seara m-a și luat, mi s-a înfundat un pic nasul, aoleu, simt că răcesc.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Am luat nurofen vreo 3-4 zile, nu mi-a trecut, după aceea mai rău a fost că m-am înfundat în zona asta și am stat vreo 2 zile super înfundată, că nu puteam să respir. A fost suficient ca să mi se acumuleze lichid în ureche, m-am trezit după 2 zile de nas înfundat că nu mai auzeam, și am zis că trebuie urgent să mergem la spital. Simptomele au apărut cu 2 zile înainte să plecăm din vacanță, eram într-un grup de prieteni și le-am zis: vedeți că eu cred că am covid și de fapt nu era covid, era otită, care a fost horor.
Deci astea au fost simptomele care m-au trimis la spital: nu auzeam cu urechea dreaptă absolut deloc, o simțeam foarte înfundată, mă durea îngrozitor, mi-am petrecut ziua plângând vreo 6 ore cum nu am mai plâns de foarte mulți ani, efectiv am plâns de durere. Și îmi curgea sânge din ureche.
Aveam de fapt timpanul fisurat și am urmat un tratament cu antibiotic. Ideea este că au trecut 3 săptămâni de atunci și mie nu mi-a revenit, încă iau spray-uri. Îmi revin sută la sută, doar că e de durată treaba asta cu otita și poți să capeți o sensibilitate, dacă nu o tratezi corespunzător.
Planul este așa: vara asta mă plimb, mă distrez, mă bucur de viață. Procesul continuă, în toamnă este alt termen. Și îmi văd de podcastul “Gânduri bune”, căci acesta este proiectul meu numărul 1 profesional, vreau să duc cât mai mulți ani acest podcast și să fie în câțiva ani în top.
Păi nu-mi lipsește din moment ce echipa cu care eu lucrez pentru acest podcast și locul unde se desfășoară și statul la montaj și vizionat se întâmplă ca într-o televiziune, doar că emisiunea este pe youtube. Se numește podcast, dar este o emisiune în toată regula, practic nu duc dorul. Și îmi dau seama că nu duc dorul, pentru că nu m-am mai uitat la televizor.
Deci nu m-am mai uitat la televizor, ceea ce mi se pare senzațional că nu am nicio curiozitate pentru știri. Am încheiat cu știrile, nu-mi mai doresc să prezint știri și să lucrez în domeniul știrilor niciodată în viața mea. M-am săturat! După 18 ani, gata! Dar în schimb știu ce vreau să fac și unde mă vei vedea în toamnă, acolo să știi că mi-am dorit să fiu.
