Oamenii de știință nu au explicație! Misterul cailor sălbatici de la Cernobîl

După accidentul de la Cernobîl, oamenii de știință credeau că zona de excludere va rămâne un deșert inert timp de 20.000 de ani. După 30 de ani, însă, studii diverse întocmite în această zonă au arătat că există, aici, o comunitate animală diversă și semnificativă numeric, care prosperă, în ciuda nivelului crescut de radioactivitate.

Sunt primii cai domesticiți acum 5.500 de ani în Kazahstan

Specia cailor Przewalski e un exemplu uimitor. Caii existau în stepele asiatice încă din sec. al XV-lea, dar abia în 1881 știința a descris oficial această specie, pornind de la un craniu și o piele adusă de colonelul rus Nikolai Prevalski. În Mongolia, erau denumiți takhi (sacri), dar ulterior, ei au fost denumiți Przewalski (Eguus ferus przewalski).

Considerați, inițial, a fi fost singurii cai sălbatici din zonă, acești cai sunt, de fapt, o formă sălbatică ce se trage din primii cai domesticiți de poporul Botai, în nordul Kazahstanului, de acum 5.500 de ani. Deja, în epoca lui Przewalski, caii fuseseră masacrați pentru consum uman, iar la micșorarea numărului lor a mai contribuit și dispariția pășunilor. În 1969 mai fusese zărit unul, în Deșertul Gobi.

O duc foarte bine în Cernobîl

În captivitate mai erau câțiva, dar mureau pe capete. În anii ’50, nu mai erau decât 12 animale ținute captive în grădinile zoologice. Oamenii de știință au încercat să salveze specia și au reușit. Programul lor de reproducere plecând de la cele câteva specimene aflate în captivitate a dat roade.

Astăzi, sunt în viață în jur de 2000 de cai Przewalski. Câteva sute sunt în stepele Asiei și în diferite regiuni ale Europei, iar la Cernobîl se pare că o duc foarte bine!

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

După accident nu exista niciun cal în zonă. În 1998 fuseseră aduse 31 de exemplare în zona de excludere – 10 masculi și 18 femele din rezervația naturală Askania Nova (sudul Ucrainei) și 3 masculi din captivitate. Inițial, a fost înregistrată o rată ridicată de mortalitate, pusă în legătură cu schimbarea mediului, dar ulterior, herghelia ajunsese la 65 de exemplare în numai cinci ani. Între 2004 și 2006, populația e decimată de braconajul intens, după care se iau măsuri de protecție, iar, în 2018, la ultimul recensământ local, s-a constatat că aici trăiește un număr de 150 de cai.

Poate că organismele dispun de o capacitate de recuperare mai mare decât se credea

Dar caii manifestă o preferință ciudată pentru „pădurea roșie”, celebră pentru nivelul ridicat de radioactivitate, fapt din care oamenii de știință încearcă să tragă niște concluzii, să elucideze un mister. Desigur, o întrebare pe care și-au pus-o toți a fost cum se explică faptul că această specie o duce atât de bine într-un mediu atât de radioactiv? În plus, pe lângă acești cai, alte specii au venit să trăiască în zonă.

Un fenomen asemănător a fost remarcat în atolurile Pacificului, în locuri unde deunăzi, se desfășurau teste nucleare, alte specii prosperă.

Întrebările pe care și le pun specialiștii sunt dacă nu cumva organismele care trăiesc la Cernobîl sunt mai puțin expuse decât se credea, dacă nu cumva, această expunere e mai puțin nocivă decât se credea sau dacă nu cumva organismele dispun de mecanisme de recuperare mai eficiente decât se știa.

Pentru a răspunde acestor întrebări, cercetătorii vor demara un studiu începând cu luna septembrie.