Toată lumea știe că în 1969, prima mașină Dacia 1100 care a ieșit pe porțile uzinei de la Colibași a fost dăruită lui Nicolae Ceaușescu. În realitate, nu dictatorul a fost primul român care a condus prima mașină românească. Chiar și așa, a fost un moment glorios pentru el și s-a simțit mai mândru ca niciodată că este român. Era primul autoturism produs la noi, iar mulți zic că a fost cel mai bun, cel mai fiabil făcut vreodată de inginerii de la Dacia.
Pentru că Nicolae Ceaușescu deținea întreaga putere în România, el trebuia să fie prezent la orice eveniment național și primul cetățean român care se înfrupta din roadele progresului socialist. Cei de la Dacia au păstrat și după Revoluție acest obicei, în mod simbolic sau în scop de marketing. Dacă mai ții minte, Traian Băsescu a fost primul român care a avut o Dacia Duster, când a fost lansat primul SUV românesc.
De acest privilegiu s-a bucurat și Ceaușescu, pe 20 august 1969. Pentru restul lumii, a fost anul când omul a pus piciorul pe Lună. Pentru români, acest an le-a adus șansa de a pune piciorul pe pedala unei mașini românești. Asta ca să vezi diferența de civilizație dintre noi și restul și dacă te miri de ce suntem și azi în urmă cu multe.
Totuși, se pare că dictatorul n-a primit chiar prima Dacia 1100 fabricată de români. El a urcat la volanul abia a celui de-al 75-lea model. Până la el, inginerii au mai testat vreo 74 de mașini, ca să fie 200% siguri că Ceaușescu avea să conducă o mașină impecabilă, fără defecțiuni sau imperfecțiuni. Dacia lui nu trebuia să se repare cu sârma și cu ciorapul de damă.
Dacia 1100 a fost primită cu brațele deschise de către toți românii care își doreau sau aveau nevoie de o „mașină mică”. Chiar dacă era copiată după Renault 8 și conținea aproape în întregime piese franțuzești, românii tot au iubit-o. De fapt, tocmai de aceea au și dorit-o, pentru că le oferea ocazia să ia contact cu ceva din Occident.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Din păcate, nu s-a fabricat decât din 1968 până în 1971, când a intrat în vogă Dacia 1300. Aici, România Socialistă excela la un aspect: nu se producea mai mult decât era nevoie. Spre deosebire de risipa din domeniul auto din prezent. Aproape că mai avem puțin și ne sufocăm de la atâtea mașini și le dăm de la unul la altul când ne plictisim de ele.
La sfârșitul anilor ’60, Dacia 1100 era cam cea mai performantă mașină de la noi. Era mai ieftină și mai economică decât autoturismele fabricate în Europa de Est – Moskvitch 408/412, Wartburg 311, Skoda 1000 MB sau Warszawa 223/224.
Versiunea standard avea un motor de 1.108 cmc care scotea doar 46 de cai-putere. Dar pe-atunci, românii nu erau chiar așa pretențioși ca acum și apreciau o mașină „fâșneață”.
A mai existat și Dacia 1100S, care putea să depășească viteza de 150 km/h. Era mai puternică, dar nu s-au făcut decât 100 de exemplare. În anii ’70, au fost folosite la Campionatul Național de Raliuri, iar în final, au ajuns pe mâinile Miliției, ca mașini pentru misiuni.
