Nici plagiatul nu mai e ce era

Domnul Radu Marinescu, ministrul Justiției, este subiectul unei anchete marca Emilia Șercan – adică este subiectul unui articol care susține că lucrarea lui de doctorat ar fi rodul unui plagiat. Peste jumătate din teza de doctorat ar intra sub incidența plagiatului, susține Emilia Șercan, iar domnul ministru se apără cu argumentul clasic: a respectat legea în vigoare la data când și-a dat doctoratul. Din apărarea domnului ministru reiese, tot clasic, faptul că toată lumea are dreptate. Și Emilia Șercan are dreptate când spune că teza de doctorat a domnului ministru e un plagiat, și domnul ministru are dreptate când spune că a respectat legea în vigoare la momentul acela. Mai exact, asta înseamnă că avem de-a face, după cum chiar domnul ministru pare să recunoască, cu un plagiat nesancționat de lege. Clasic (din nou) pentru România: un furtișag legal. Toată lumea e acoperită de lege. Emilia Șercan beneficiază de protectia CEDO, care în astfel de cazuri permite folosirea termenului de „plagiat” fără a fi nevoie de o decizie judecătorească în acest sens. Iar domnul ministru beneficiază de legea permisivă cu furtul intelectual la data finalizării doctoratului. Minunat! Dacă țara asta nu ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată. Sau măcar plagiată de la alții.