22:48
În prima parte a interviului cu Monica Tatoiu, publicată de IMPACT.RO la sfârșitul săptămânii trecute, aceasta, din poziția de profesor de matematică cu o semnificativă experiență didactică, după 15 ani de predare la nivel gimnazial și liceal, primă parte în care s-a referit exclusiv la greva personalului din Educație și Învățământ, iată, în cele ce urmează, o serie de considerații, analize și comentarii pe marginea a două fenomene, tot mai prezente, și de gravitate și frecvență tot mai îngrijoarătare care se petrec în unitățile școlare.
Monica Tatoiu a ținut să aducă în discuție aceste teme chiar în această perioadă în care are loc greva generală din sistemul de Educație, tocmai pentru că revendicările cadrelor didatice vizează doar problemele acestora, interesul, deși argumentat și firesc, lăsând la o parte celelate probleme care țin de școlari și elevi, în mod special, dar și de învățământul preuniversitar.
Și discuția dintre IMPACT.RO și Monica Tatoiu, eminentă profesoară de matematică, înainte de a intra în afaceri, cu zece ani de predare la Școala Gimnazială „Pia Brătianu”, una din cele mai bune din București, și cu cinci ani la Liceul „Sfântul Sava”, iarăși, una din unitățile de top din Capitală, a pornit de la recentele cazuri, de o mare gravitate, unul vizând comportamentul deviant al unor elevi față de profesoara lor, altele de introducerea unor arme albe sau cu aer comprimat în câteva unități școlare. Iar interlocutoarea IMPACT.RO a explicat și care ar fi cauzelor acestor dereglări ale sistemului.
Monica Tatoiu: „Carențele din sistemul de Educație și Învățământ conduc și la apariția și proliferarea cazurilor de violență în școli. Pentru că mi-ați amintit de cazurile de la școala aceea din Prahova, cu elevii aceia de 13 ani care au agresat o profesoară de engleză (caz petrecut în comuna Brebu, județul Prahova, la începutul lunii aprilie; n.r.).
La sat e o problemă mare. Am urmărit evenimentul și scoala aia ar trebui desființată, nu sunt suficienți copii. Copiii respectivi învață în clasa a cincea, a șasea, a șaptea, amestecați. E foarte departe, e greu de ajuns în satul respectiv și atunci cadrele didactice care merg acolo sunt cadre didactice care se duc acolo să ia o pâine și nu sunt preocupate de procesul de învățământ. Doamna prtoifesoară de engleză avea gradul unu, dar între timp avusese niște probleme și nu ar fi trebuit să mai fie lăsată să intre la clasă”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
„Dar, ca să vă dau un exemplu, sunt zeci de școli în jurul Iașiului, de exemplu, am o prietenă care e profesoară și care îmi povestește și mi-a trimis niște imagini cu rugămintea să nu le dau în presă pentru că sunt umilitoare.
Deci calitatea actului educațional în acele școli este zero. Oamenii, profesorii, învățătorii se duc acolo pentru un ban, dar nu fac nimic, jumătate din ore nu se fac.
Sunt mână-n mână cu directorul care conduce o școală și care are o curte a lui, cum au regii. Acolo sunt bani aruncați de pomană. Și asta spune și primarul.
În loc să plătești tu, Consiliul Județean, un microbuz care să ia copiii, după modelul francez, cum se întâmplă în toată Franța, unde în localitățile mici nu sunt școli.
Vine dimineața o mașină, îi duce în oraș sau într-un centru mai mare unde vin profesori din cel mai apropiat centru si-i aduce la ora cinci acasă. E mult mai ieftin și eficiența actului educativ e mult mai mare”.
„Actul didactic nu înseamnă numai transfer de informații, înseamnă și organizarea procesului de învățămant. Cum stai în bancă, cum scrii, cum sunt atenți, cum răspund.
Nu stai cu spatele la clasă, tu scrii și în clasă în spatele tău, nu te interesează. Am prins și eu astfel de clase, dar am reacționat. Când am nimerit în învățământ, în 1980, mi-au dat niște clase foarte slabe într-un cartier.
Cu ultima oră ieșeam seara la șapte, era întuneric, au aruncat și cu pietre după mine și ce trebuia să fac, să mă fac că nu există? Am făcut ordine, disciplină, m-am impus prin ceea ce știam, prin atitudine, prin valorile pe care le transmiteam nonverbal. Și mă respectau golanii cartierului, care mă duceau până la prima stație de autobuz, că nu era lumină”.
„O problemă este că nu mai există dirigintele! Înainte dirigintele nu era numai cel care facea ora de dirigenție, era o responsabilitate, ca un capac. Făcea educație sanitară, cum să te speli pe mâini, cum…
Păi, eu am avut râie, am luat râie la școală! Deci îi înveți pe copii cum să se spele pe mâini, cum te speli pe cap, de câte ori te speli pe cap, de ce trebuie să te speli la subțioară ca să nu împută toată clasa și așa mai departe.
În liceu eu le-am făcut educație sexuală. Dar ei făceau și anatomie ca să poti să le explici, făceam educație rutieră, îi învățam să traverseze strada, îi învățam să facă un buget al familiei, toate lucrurile astea care țin de prelungirea educației din cei șapte ani de-acasă, se faceau la dirigenție. Acum nu se mai face”.
„La liceu e mult mai grav, pentru că acolo numirile politice ale directorului fac parte dintr-o pânză de păianjen care sufocă educația de foarte multă vreme. Eu am intrat la Sf. Sava în 1991, plecând din învățământul gimnazial și am prins 90, 91 și 92… Toată debandada după Revoluție. Și-n 1995, când am plecat, deja orice posibilitate de reformă era imposibil de făcut!
La liceul „Sf. Sava”, eu când începeam erau 25 de elevi, cât spunea legea și în timpul trimestrului, pac-pac la ușă, „m-a trimis domnul director că sunt repartizat la clasa asta”. Și după un trimestru mă trezeam cu 41-42 elevi la clasă, care nu intraseră la examen. Și obiceiurile de atunci se păstrează și acum.
Dacă tata lucrează în nu știu ce minister și zice că nu ai ce face, copilul trebuie să meargă acolo că vine de la Inspectorat telefon, trebuie înscris. Ce să facă directorul dacă nu executa o dată, de două ori, de trei ori? Îl dă afară și aduce pe altul care răspunde la comenzi. „Sf. Sava”, mai puțin. Sunt câteva licee în București care țin ștacheta sus. „Tudor Vianu”, „Sf Sava”, „Mihai Viteazul” și cam atât”.
„Știu pentru că eu fac meditații gratuite cu copiii prietenilor mei, îmi place să știu ce se mai întâmplă și am văzut ce se întâmplă după evaluarea națională, cum se fac repartițiile și cum se fac transferuri.
Și dacă nu și nu și nu, te declari rrom și intri pe locurile rromilor. Acest sistem de pile in liceele noastre distruge competiția adevărată. Vina sistemului este că ar trebui să nu se intre decât pe baza de examen sau dacă ai fost olimpic și ai note extraordinare, te primesc, dar nu te primesc fară să te evalueze”.
„Deci vina sistemului este în primul rând că inspectoratele sunt puntea de legatură între ministere și directorul școlii pentru a pune presiune politică pentru copiii din grupul de interese.
Dacă e o școală bună, toți vor vrea acolo. Dacă e o școală bună, înseamnă că directorul e serios și responsabil și atunci este atacat de ăia care nu sunt de accord, că nu răspunde la comenzi.
Și momentul în care primești telefon că e baiatul ministrului cutare, al procurorului cutare, fata doctorului cutare și așa mai departe, nu primești în scris că trebuie să-l primești, dar dacă nu-l primești și nu-l înscrii, trebuie să faci mii de hârtii.
Că nu mai dau bani de căldură etc. Așa se face și dacă nu rezolvi și nu-l aprobi, trebuie să te acoperi de hârtii că altfel te acuzăî de discriminare.
„Ca director îți trebuie un om în consiliul de admninistrație care să aibă putere, care să nu depindă de politic și-atunci poți să faci ce trebuie. În școli consiliul director nu se plătește și atunci nu vrea să meargă nimeni, deci toți vor la Electrica, la Hidroelectrica, la nu știu unde, dar la Sf Sava unde ai nevoie într-adevăr în consiliul director de niște oameni din industrie, nici nu vor să trimită specialist de care ai nevoie”.
„Eu mi-am dat doctoratul în educație în 1998 și până în 1992 când a venit Banca Mondială cu această viziune, cu opretențiile ei, în clasele primare aveai patru ore, maximum cinci în care aveai gimnastică, sport, citire, matematică, științele mediului și geografia zonei, muzică, desen. După care numărul de exerciții acasă era limitat.
Copilul avea cercuri de gimnastică, handbal, volei, avea activități și învățătorul era obligat sp le țină. Aveam condică, și în condică trebuia să apară justificarea pentru opt ore, deși tu aveai patru ore la clasă. Și te verificau ce ai făcut cu celelalte patru ore.
Acum vrei salariul mare dar muncești numai patru ore și restul dai meditații sau faci alte munci ca să câștigi. Problema este că sunt plătiți prost, dar sunt plătiți prost pentru că știu că în timpul liber fac altceva și mai câștigă niște bani. Cum era pe vremea cu doctorii care aveau salarii mici, dar, lasă, că mai caștigă ei niște bani de la pacienți”.
„Trebuie redus numărul de ore din programa săptămânală! Noi pe vremea aia aveam și sâmbăta înmulțit cu să zicem cinci ore ori șase erau treizeci de ore. Și le aveam împărțite între lucruri esențiale, manualul era mult simplificat și erau clare treptele.
Până la șase, până la șapte, până la nouă și până la excelentul zece. Era clar, eu vreau să mă fac strungar, învăt până la șase matematica, vreau să dau la automatică unde sunt zece pe loc, mă bag în categoria zece. Era clar cum îți construiești orientarea școlară și profesională”.
„Deci de la treizeci de ore ajungem la cinci zile pe săptămână, asta înseamnă cinci ori cinci, douazeci și cinci, ai redus numărul de ore și ai introdus toate tâmpeniile, ca să te găsești în momentul ăsta în situația în care scoți chimie, scoți psihologie, scoți nu știu ce și bagi toate tâmpeniile alea și-n momentul ăsta copilul e debusolat.
Trebuie în douăzeci și cinci de ore să stabilești niște repere, niște orientări. În momentul în care au desființat liceele de profil, au creat un nivel de așteptare minim și atunci copilul tot nu învață nimic, se plictisește, cadrele didactice sunt prost plătite și se duc în alte părți pe salarii mari și rămân în sistem doar acele cadre didactice care nu-și găsesc alt loc de muncă”.
„Un copil căruia nu i se canalizează energia, devine violent. În momentul în care tu ești la clasă și ai douăzeci și cinci de copii și încep să murmure înseamnă că i-ai pierdut.
La noi violența în școli e bătaia cu pumnul și bâta. Întotdeauna când ai o situație cu un copil violent, trebuie să te duci la familie. Pentru că familia nu a știut să gestioneze inclusiv bullyingul de la școală. Și vă dau un exemplu de ce. Fiul meu a fost la școala americană, și eu i-am dat în judecată.
Copilul meu a fost trântit, lovit la cap, și atunci n-am știut de copilul meu cinci minute. I se spunea neadaptatul, dar în momentul în care eu nu l-am scos de acolo, dimpotriva, i-am facut pe dascăli să le fie frică de mine, dar copiii care fac bullying la școală îi aud pe parinți despre chestiile astea și aplică ce discută parinții acasă.
Tu, părinte, trebuie să te lupți. Nu cu școala, cu părinții acelui copil. Deci eu, primul lucru, când copilul meu a fost agresat că mă-sa este la televizor și făceau mișto de ce spuneam eu la televizor, eu eram pe vremea aia cu Băsescu și părinții discutau acasă și-și băteau joc de fiu-miu că maică-sa a fost așa, și a zis așa, și nu stiu ce, copilul a rămas marcat toată viața.
Dar eu m-am interesat cine-i mama, cine-i tatăl copilului și m-am adresat instituțiilor unde erau angajați sau pe care le conduceau. Copiii nu sunt de vină, sunt de vină părinții lor. Și legislația nu se aplică! Până la urmă, Inspectoratul și Ministerul trebuie să aibă un set de reguli și de proceduri prin care să se rezolve orice”.
Reporter: „Cum comentați fenomenul „homeschooling”? Sunt aproape 7.000 de elvi care au ieșit din sistemul national de Educație în toată țara”
Monica Tatoiu: „Ministerul pierde, pentru că finanțarea se face pe elev și-atunci profesorii își pierd catedrele, directorii își pierd pozițiile. Eu am un doctorat în educație, consider că informația nu este decât o parte a procesului de formare a viitorului adult, informație pe care poate să și-o ia singur din tutorial, de exemplu.
Dar componenta knowledge nu este egal cu informația. Ai nevoie de acea componentă emoțională în care se produc schimburi de emoții între participanții la actul de formare. O lacrimă, un zâmbet, o încruntare, o mângâiere”.
„Eu așa mi-am crescut 15 ani în învățământ copiii. Eu am învățat de la dascălii mei. În primul rând, examenele de titularizare, examenele de definitivat sunt aride, n-au nicio componentă emoțională, ține de modul în care se transmite informația, nu de câtă și doar de calitatea informației.
Aș fi de acord cu digitalul, dar să fie verificate, trebuie să existe un filtru, dar care să nu țină de sistemul actual de evaluare, unde e necesar un filtru uman și trebuie să existe periodic activități comune”.
Reporter: „Cum credeți că va evolua protestul cadrelor din Învățămâmt?”
Monica Tatoiu: „Grevele trebuie să se facă așa, tu trebuie să-ți faci meseria de profesor, copilul trebuie să fie pregatit să dea examen, nu că nu-i închei media!
Până la urmă cedează guvernul că n-au ce face, mai ales că sunt alegeri și în loc să dea examenul săptămâna asta, o să dea examenul peste zece zile, nu e nicio problemă. Dar trebuie să le mărească salariile”.
Citește și Drama prin care a trecut Monica Tatoiu la nașterea fiului său: ”Doctorii mi-au zis mai faceți altul”!
