Misterul decesului ciudat al lui Marin Ceaușescu a fost rezolvat de jurnalul său, la ceva timp după ce fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu a fost găsit spânzurat în subsolul agenției economice a României din Viena.
Fiica lui Marin Ceaușescu, Mihaela Ceaușescu, și-a publicat memoriile în anul 2003, cu titlul „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”. Despre fratele dictatorului au apărut zvonuri, de-a lungul timpului, conform cărora acesta ar fi fost spion, ar fi lucrat pentru Securitate, le-ar fi vândut americanilor tehnologie militară rusească, s-ar fi ocupat de conturile secrete ale fostului dictator, acțiuni valutare speciale și altele.
Mihaela Ceaușescu a descris în cartea ei venirea lui Marin Ceaușescu la București, în iunie 1989, pentru a se întâlni cu Nicolae Ceaușescu.
„Tata a poposit aproape un ceas întreg pe la fratele său, fiind primit la început chiar cu cordialitate. L-a abordat cu diplomație și pe departe (nu stătuse degeaba la Viena șaptesprezece ani) pe unchiul Nicolae: că de, uite ce scriu ziarele occidentale, uite ce informații am de la oamenii mei. Că situația este dificilă și se agravează încontinuu… Până când i-a spus verde în față:
Nu mai e scăpare, Nicule, că și-au băgat coada și rușii, și americanii, fiecare are oameni aici, care de mult complotează, doar știi și tu, dar n-au găsit încă prilejul, însă nu vor pierde ocazia… Nu le face jocul. Nu le da apă la moară, că va fi vai și amar de noi și de țara asta. Salvează-te! Retrage-te pe motiv de boală și pune-l în locul tău pe Iliescu, că oricum el este desemnat să vină…”, a povestit Mihaela Ceaușescu discuția dintre tatăl ei și fratele său, Nicolae Ceaușescu.
În urma acestei discuții, Marin Ceaușescu s-a întors la Viena, la postul pe care-l avea la agenția economică a României. Acesta avea să fie ultimul său drum. În dimineața zilei de 28 decembrie 1989 a fost găsit spânzurat de o grindă în subsolul clădirii agenției economice.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Ulterior, în apartamentul său din Viena a fost găsit un mic jurnal ce a fost redat de Mihaela Ceaușescu. La finalul lunii decembrie, fratele dictatorului a scris că a ezitat mult până să ia această hotărâre, cerând iertare familiei sale.
„23 decembrie 1989 orele 23, Am ezitat mult pînă să iau această hotărîre, dar nu am avut altă ieşire. Nu am nici o vină în evenimentele întîmplate, întrucît niciodată nu am avut munci politice sau pe linie de partid. Am căutat să muncesc cinstit şi să-mi fac datoria şi acum cînd închei socotelile, am această satisfacție.
De asemenea la ai mei cei mai apropiați, cărora prin hotărîrea mea le creez asemenea neplăceri și dureri, le cer iertare cu ochi înlăcrimați, că sunt conştient ce urmări o să aibă și neplăceri toată viața, dar nu s-a putut altfel: nu aş fi avut cum ieşi din asemenea situație, pe care n-am dorit-o şi nici nu sînt de acord cu ea. Nu pot la vîrsta mea să mai mă dau în spectacol, să mai fiu batjocorit şi umilit, arătat cu degetul şi ocărît”, a scris Marin Ceaușescu.
De asemenea, Marin Ceaușescu a scris că într-o geantă de mână erau 2700 de dolari și a rugat ca această sumă de bani să fie trimisă în Contul omeniei 1989. În plus, el a indicat unde se mai aflau sumele de 29.000 de șilingi și 2000 de șilingi, rugând ca acești bani să fie folosiți pentru cheltuielile cu el.
„Aş fi dorit să mor în țară, unde m-am născut şi am trăit cea mai mare parte din viață, dar dacă a fost să fie aşa, mă supun. (…) Restul lucrurilor, care rămân aici după mine, să se procedeze cu ele cum se va crede de cuviință. Dacă este posibil şi mai este unde, să se mai trimită în țară, dacă nu să li se dea vreo destinație, care să fie şi pentru pomenirea mea. M. Ceauşescu
Te las cu bine viață și să mă ierți dacă te-am supărat cîndva. Lumea nu va fi niciodată altfel; unii jubilează şi alţii plîng în durere; aşa a fost şi aşa va fi. Să nu mă acuzați că am încheiat cu şampanie, nu este un viciu, dar am avut nevoie de un drog ca să pot să plec mai uşor.
Colectiv – rămîneți cu bine şi urmați-vă destinul, dacă mai aveți plăcerea să mai faceți ceva pentru mine, ajutați să se îndeplinească ceea ce am lăsat în scrisorile mele care se găsesc pe masa din sufragerie şi dacă întîmplător o să întîlniți pe unul din membrii familiei mele, să le spuneți că în aceste zile grele, cînd am fost singur şi disperat, m-am gîndit mereu la ei şi am suferit ca şi ei.
Să le spuneți să mă ierte şi să mă uite este singura şi ultima mea dorință pe care le-o adresez ca un învins nu de lume ci de soartă, care nu iartă nimic… Închide-voi pleoapele, căzut dar neînfrînt.
Vă rog să mă iertaţi şi să scuzați, lipsa de ortografie sau compunere; totul a fost făcut într-o depresiune sufletească foarte accentuată. La toți cu care am colaborat, în viață, le spun un călduros adio şi să mă ierte că și eu îi iert și dacă mai au posibilitate să nu-mi ocolească familia, dacă mai există. Mulțumesc. Viena 26 dec. 1989 Marin Ceaușescu”, a mai scris fratele lui Nicolae Ceaușescu.
La un an și jumătate de la moartea lui Marin Ceaușescu, Procuratura Generală a dat verdictul conform căruia fratele dictatorului s-a sinucis.
