Mihai Mălaimare, amintiri speciale cu Anda Călugăreanu. Ce s-a întâmplat între cei doi: „S-a uitat la mine cu ochi tulburători” EXCLUSIV

Anca Miranda Călugăreanu, pe numele ei de scenă Anda Călugăreanu, ar fi împlinit pe 24 octombrie, dacă ar mai fi trăit, 75 de ani. Considerată un talent nativ încă din copilărie, Anda, cum avea să-i spună pentru prima data marele actor de comedie Mircea Crișan, s-a lansat pe lumea scenei, deopotrivă ca solistă, dar și actriță, încă din anii de liceu, când interpreta cu mult success, chansonette.

Pe sticlă până în ultima clipă

La 17 ani s-a înscris la un concurs pentru Corul Armatei, unde doar poziția îndârjită a ”patronului” ei spiritual, Mircea Crișan, care făcea parte din juriu, a făcut să nu-l piardă în favoarea unei alte fete, dar cu părinți cu grade înalte. În 1966 își făcea debutul pe micile ecrane, de Revelion, într-o emisiune a lui Alexandru Bocăneț. De atunci și până în 1992, când un cancer pulmonar ne-a răpit-o, nu s-a
mai lăsat dusă de pe ”sticlă”.

Studentă la 38 de ani

În plin comunism, Anda Călugăreanu a decis să devină actriță cu studii depline. Ca atare a dat examen la ”Actorie”, iar în 1984, la 38 de ani, devenea studentă, la clasa profesorului Octavian Cotescu, un alt mare actor al românilor. Profesorul Octavian Cotescu s-a stins însă după primul an, iar în locul său a fost chemat Mihai Mălaimare.

”M-a chemat Ion Cojar, care era șeful catedrei de la Actorie să-i țin locul lui Octavian Cotescu și să-i preiau clasa. Nu mică mi-a fost mirarea să o remarc imediat, printre studenți pe Anda Călugăreanu. Era deja un nume în breasla noastră. La talentul său nici nu ar fi avut nevoie de o calificare oficială în meseria asta, dar am aflat mai târziu că a fost dorința ei expresă de a deveni actriță cu acte și studii în regulă”, își începe seria confesiunilor actualul director al Teatrului ”Masca”.

Discuție separată cu Anda, încă din prima zi

Mihai Mălaimare își amintește că a dorit să poarte o discuție separată cu Anda Călugăreanu încă din prima zi:

”I-am spus direct că nu voi face diferențe între ea, o vedetă deja, și colegii ei și să nu se aștepte la nici un favor din partea mea, chiar dacă o cheamă cum o cheamă. S-a uitat la mine cu ochii ăia tulburători și mi-a replicat că nici nu se aștepta la altceva din partea mea!”.

El spune că nu va uita niciodată cum în acea clipă, cea care câștigase simpatia unei țări întregi în 1969, la ”Cerbul de Aur”, avea să i-o câștige, o dată în plus, și pe a colegului ei de breaslă, devenit fără voia sa, și profesor.

Cel mai bun student la actorie

Au urmat trei ani de studii în care profesorul a remarcat un singur nume din clasa respectivă, pe care nu l-a uitat nici până azi, pe cel al Andei Călugăreanu.

”Nu doar că era decana de vârstă a clasei, la cei aproape 40 de ani ai săi, cred, când a finalizat studiile. Era și cel mai bun student, de departe. Conștiincioasă și atentă, cum puțini oameni am întâlnit în viața mea și cum să fiu sincer, nu m-aș fi așteptat să fie, dat fiind că Anda avea și familie, și program de muncă, și multe alte lucruri de făcut. A tras clasa aia după ea, efectiv. Și asta într-o perioadă în care, nu știu a vă spune exact de ce, începuse să se strecoare și printre noi, superficialitatea”, susține Mihai Mălaimare.

Era îngrijorată pentru fiica sa, Ioana

”Miracolul” colaborării, cum numește azi scurta perioadă în care Anda Călugăreanu și Mihai Mălaimare au lucrat împreună, inclusiv pe prima scenă a țării, l-a făcut pe cel din urmă să o cunoască și mai bine.

”Nu am auzit-o niciodată plângându-se de ceva anume, de vreo nedreptate, și au fost destule la adresa ei, sau de vreun coleg. Nu bârfea! La repetițiile unei piese, în pauze, se vorbesc vrute și nevrute, fiindcă trebuie să te descarci și să poți reintra într-o stare necesară rolului.

Ei bine, Anda nu făcea niciodată asta. O singură dată mi-a vorbit, îngrijorată fiind, despre fiica sa, Ioana, care începuse să se îngrașe, și nu știa cum să procedeze. Nu am știut ce să-i spun. Dar atât și nimic mai mult!”, mărturisește același Mihai Mălaimare.

Blestemul vieții ei

Despre Anda Călugăreanu s-a spus mereu că a fost un om încărcat din preaplin cu talent. Dar care a trebuit să se lupte și cu vremurile, și cu semenii săi pentru propriul ei loc sub soare. Se spune că la moartea ei,  la 15 august 1992, Florian Pittiş, unul dintre prietenii şi partenerii ei de scenă, i-ar fi rezumat destinul într-o singură frază:

„Blestemul vieţii ei: întotdeauna a luat lucrurile de la capăt“.

Un alt bun prieten, Toma Caragiu, nu mai era prezent ca s-o conducă pe ultimul ei drum. Plecase mult mai devreme, la 4 martie 1977.