20:07
După ce s-au scris nenumărate tomuri despre viața, opera, contextul, maladia de care a suferit sau nu, iubirea, moartea inegalabilului Eminescu, pare oarecum straniu că nu i s-a dat importanța cuvenită unui aspect din scurta existență a Luceafărului.
Cum e posibil ca eminescologi de prim-rang, precum: Dumitru Caracostea, Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, Perpessicius, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Dan C. Mihăilescu să nu fi surprins în scrierile lor faptul că genialul reper al literaturii române a fost tată.
Totuși, el a trăit sentimentele, grijile, bucuriile oferite de existența unui copil. Conform precizărilor cuprinse în cartea renumitului eminescolog Augustin Z. N. Pop, „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu”, București, 1969, poetul ar fi avut un prunc cu o femeie care, se pare, nu a dorit să întemeieze o familie cu el.
Băiatul s-ar fi născut la 19 iunie 1877, la Ipoteşti, potrivit certificatului de naștere naştere nr. 38/1877, primăria Cucorăni, având ca mamă pe Ileana, fiica de 25 de ani a morarului din Cucoreni. Acesta o va accepta de soţie după ce căminarul Eminovici, bunicul noului născut, îi va asigura băieţelului o convenabilă întreţinere, printr-o înţelegere secretă între cele două părţi”, precizează Cristian Petru Bălan în eseul „Fiul natural al lui Mihai Eminescu”.
Căsătoria mamei cu Ion Lăzăreanu, paznicul domeniilor căminarului Eminovici, a făcut ca odrasla să primească la naștere numele de familie al acestuia, iar fiindcă era vară, prenumele i s-a spus Ilie. Eminescu avea atunci 27 de ani. Se ridică fireasca întrebare: el, care iubea atât de mult adevărul, cum a acceptat ca unicul său urmaş să poarte numele altuia?
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Același Cristian Petru Bălan susţine că marele poet Mihai Eminescu, în afară de copilul născut mort, pe care l-a făcut cu iubita lui, Veronica Micle, ar mai fi avut unul din flori, cu o fată pe nume Ileana, o frumoasă blondă de 25 de ani a morarului din Cucorăni.
Copilul a căpătat numele de Mihail Ilie Lăzăreanu și a fost botezat de Henrieta, sora poetului. Ea a stăruit ca numele să-i fie cel al tatălui natural, Mihai. O situație, cel puțin pe atunci, rar întâlnită: un nume la botez, altul în acte.
Ilie era unul din frații lui Eminescu, iar Mihai (l) era, bineînţeles, prenumele marelui poet. Același scriitor mai spune că Mihail Ilie Lăzăreanu semăna destul de bine la ochi, la frunte și la buze cu poetul.
Bărbatul a rămas necăsătorit şi a locuit la adresele din Botoșani, pe strada Lascăr Catargi nr.16, și Calea Națională nr. 270, se pare locuință ridicată personal, pânâ în anul 1944, 14 ianuarie, când a murit la vârsta de 67 de ani.
Starea nefirească s-a reglementat printr-un proces derulat la aproape patru decenii după moartea poetului, abia prin anul 1927, când Ilie Lăzăreanu a cerut în instanță să i se recunoască numele real. Cauza i-a fost apărată de avocatul Dumitru Mănăstireanu.
Potrivit documentelor de la Tribunalul Botoșani, din dosarul cu nr. 4924/1927, omul legii a adus în instanță probe scrise și orale pentru susținerea speţei reclamantului Ilie Lăzăreanu.
Dumitru Mănăstireanu, megieș cu Eminovicii, dar și cu familia Lăzăreanu, a povestit instanței cum poetul venea adesea să-şi vadă copilul, îi aducea dulciuri, chiar se jucau împreună, iar de multe ori mergea la școala din Pomârla, unde studia Ilie, interesându-se despre situația lui școlară.
Sentința tribunalului a fost favorabilă doar în parte reclamantului, fiindcă i s-a schimbat numai prenumele, din Ilie în Mihai, nu și cel de familie.
Augustin Pop spune că Mihai Lăzăreanu a lucrat ca agent fiscal la Primăria din Botoșani, ducând o existență retrasă. Taciturn incurabil, nu și-a dorit un cămin, o familie, ducând o viață singuratică. Se pare că fiul a moștenit ceva din imaginația și visarea tatălui natural.
Presa locală, cum ar fi „Știrea” de Botoșani, scria în anul 1932 că Mihai Lăzăreanu, funcționar din Botoșani, este fiul din flori al marelui poet. Un alt articol publicat pe 28 iunie 1929, ce comemora 40 de ani de la trecerea în nefiinţă a poetului, prezintă povestea unui proces prin care un funcţionar botoşănean, Ilie Lăzăreanu, cerea instanţei să primească numele de Mihail, aşa cum îl chema pe tatăl său natural. Se pare că era vorba chiar despre Mihai Lăzăreanu, fiul poetului.
„Motivul cererii sale este că, din eroare, s-a pus în actul său de naştere numele de Ilie, în loc de Mihail, căci chiar din botez, din frageda copilărie, în familie, în satul său şi în celelalte acte de numire şi confirmare în funcţii, el a purtat mereu numele de Mihail I. Lăzăreanu, nu Ilie Lăzăreanu.
Şi că ţine nu numai la regularea actelor sale, ci şi pentru satisfacerea unui sentiment de suvenir al trecutului să pună de acord actele cu realitatea”, se arăta în articolul cu pricina citat de adevarul.ro. Deși a câștigat în instanță dreptul de a-și schimba certificatul de naștere, Mihail Ilie Lăzăreanu nu a fost recunoscut niciodată oficial ca fiul marelui poet.
Conform relatării avocatului Dumitru Mănăstireanu, cel care l-a susținut în instanță pe Ilie I. Lăzăreanu pentru recunoașterea indirectă a acestuia ca fiu al Poetului, exista o strânsă prietenie între Harieta Eminovici/Eminescu și Ileana Lăzăreanu. E posibil ca aceasta din urmă să îi fi divulgat secretul despre adevăratul tată al fiului ei.
Printre alte fiice, Ana, apoi Sofiica, Maria, Elena, toate trei decedate în adolescență, Ileana a mai avut și două fiice, Hareta și Aglaia, botezate la fel ca surorile Poetului.
De altfel, Ileana era chiar de vârsta Aglaei Drogli, ambele născute prin 1852, fiind destul de posibilă și o înrudire îndepărtată. Ileana Lăzăreanu era, se pare, nepoată/fiică adoptivă a străbunicului patern, Ion Murariu-Gaftoneanu, și mamă a presupusului copil natural al lui Eminescu, Mihail Ilie I. Lăzăreanu.
Hareta și Ileana vor fi fost prietene și confidente, așa cum lasă de înțeles Ilie Lăzăreanu, și avocatul Dumitru Mănăstireanu, ale căror afirmații în instanță, chiar luate cu multă prudență, vor avea darul să împartă cercetătorii eminescologi în două tabere destul de echilibrate. Întrebarea care se pune este de ce ar fi intrat avocatul Dumitru Mănăstireanu în proces, fără a avea convingeri limpezi.
Neglijând detaliile pledoariei lui Dumitru Mănăstireanu, „avocatul celor certați cu legea”, ca sursă unică de amănunte, afirma că poetul se interesa de copil, că bătrânul Eminovici ar fi mușamalizat cazul sau că Hareta îl recunoștea pe Ilie ca nepot cu numele de Mihai. Nu se știe de ce i-ar fi făcut acest favor directorul Samson Bodnărescu și consiliul administrativ al școlii presupusului/nedoveditului fiu natural al lui Eminescu. Enigma paternității acelui copil persistă și astăzi.
Deși i-a fost considerată în instanță ca fiind cumva îndreptățită solicitarea de a-și schimba certificatul de naștere corespunzător numelui solicitat, Mihail (Ilie) I. Lăzăreanu nu a fost totuși recunoscut vreodată oficial drept fiul lui Mihai Eminescu. Calculele și supozițiile referitoare la viața Poetului în perioada august-septembrie-octombrie 1876 nu produc certitudini, iar controversa continuă.
În Dosarul Parohiei Cucorăni nr. 11/1897 la filele 178/179, (7 aprilie 1901), preotul Ioan Ursachi întreabă într-un amplu document de ce băiatul lui, Florentin I. Ursachi, nu este primit la școala lui Bașotă de la Pomârla, în timp ce Dumitru Mănăstireanu și Ilie Lăzăreanu au fost admiși, sunt acolo ca „interni”.
Prin testamentul de la 1869, erau primiți doar copiii care pot dovedi cu act de naștere că sunt născuți la Pomârla, Cucorăni și Lișna. Restul plăteau și nu era puțină cheltuială pentru un țăran să-și trimită la școală odrasla. Dacă Eminescu și/sau Harieta, nașa lui Ilie Lăzăreanu, vor fi intervenit la bunul și statornicul lor prieten, directorul Samson Bodnărescu, ar fi avut acesta putere să îl scutească de taxe pe copil?
Destinul acestui Mihai (Ilie) I. Lăzăreanu se conturează ca fiind unul trist, cel al unui om profund nefericit și neînțeles, care a trebuit să-și poarte viața întreagă stigmatul singurătății, al unei interiorizări excesive, aproape de patologic, și al unei existențe modeste, foarte probabil măcinat de ideea obsesivă că este unicul urmaș al celui mai mare poet al neamului, așa cum se destăinuia cunoscuților și celor apropiați.
