S-a vorbit mult despre criza muncitorilor în construcții, România se confruntă și cu un deficit uriaș de ciobani, însă datele colectate de Comisia Europeană au scos la lumină o altă situație îngrijorătoare. Aceasta este meseria pe care nu mai vrea să o facă nimeni în Europa de Est, cu toate că vorbim despre o activitate admirabilă și importantă pentru viitorul unei societăți. Scăderea se resimte și la noi în țară.
Trăim un prezent marcat de crize. De la scumpirile din magazine, explozia facturilor, majorarea prețurilor la combustibili, până la lipsa specialiștilor și muncitorilor în numeroase domenii.
Acum, datele colectate și analizate de Eurostat – biroul de statistică al Comisiei Europene – scot la lumină o altă situație îngrijorătoare. Este vorba despre o meserie pe care oamenii nu mai vor să o practice în Europa de Est, numărul celorcare profesează în acest domeniu prăbușindu-se în ultimii ani. Nici țara noastră nu a fost ferită.
Acum mai bine de un deceniu, actualul Guvern al Ungariei, proaspăt ales, promitea să creeze nu mai puțin de un milion de locuri de muncă. Zece ani mai târziu, s-a reușit imposibilul: rata șomajului a ajuns de la 12% la doar 3% – cel mai scăzut nivel din istoria țării vecine.
Cu toate astea, ungurii nu au reușit să rezolve lipsa de forță de muncă dintr-un domeniu important pentru viitorul oricărei țări: învățământul. Situația este similară și în Polonia și România.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Potrivit Eurostat, în perioada 2013 -2020, ponderea profesorilor din educaţia primară şi secundară în populaţie a scăzut în Ungaria de la 2,8% la 2,5%, în timp ce în Polonia a ajuns, de la 2,9%, la 2,7%. La nivelul Uniunii Europene, media este de 2,2%.
În România, scăderea este mai mică, procentul micșorându-se de la 2% la 1,9%. În mod neașteptat, în Bulgaria, țara europeană cu cea mai rapidă depopulare, procentul a crescut, ajungând de la 1,6% până la 1,9%.

Situația este alarmantă. În aceeași perioadă, Polonia a rămas fără un număr uriaș de învățători de școală primară: de la 211.240 până la 135.360. Sunt mai puțini și în România, în Ungaria s-a remarcat o stagnare, iar Bulgaria a avut, din nou, o creștere.
În 2021, Dariusz Martynowicz primea titlul de „Profesorul anului”. Un an mai târziu, renunța la sistemul de învățământ de stat și se muta în privat.
„Starea proastă a sistemului de învăţământ polonez este efectul acţiunilor tuturor guvernelor aflate la putere din 1989. Dar decizia mea de a părăsi sistemul de stat este cauzată în mare măsură de ceea ce s-a întâmplat în cei şapte ani de când PiS (Lege şi Justiţie) este putere”, a spus Martynowicz.
Un alt motiv pentru care tinerii nu își doresc să devină învățători sau profesori este salariul foarte mic.
În Polonia, un profesor cu o experiență de 15 ani și are toate calificările are un venit lunar de aproape o mie de euro, cam cât câștigă și un casier care lucrează într-un supermarket.
În Ungaria, Zsuzsa Berkesi, o profesoară cu o experiență de 30 de ani la catedră, coautor la mai numeroase manuale și care predă limba franceză la unul dintre cele mai bune licee din Budapesta, are un salariu de 800 de euro.
„Încă îmi place să predau şi mă bucură fiecare curs, dar nu mi-aş fi putut permite o astfel de meserie dacă soţul meu nu ar câştiga un salariu decent”, a spus Berkesi.