Marius Manole a visat din copilărie să pătrundă în fascinantul univers al actorilor și a făcut tot posibilul să își îndeplinească acest vis. Din 2002, este angajat la Teatrul Național din București, de-a lungul timpului având bucuria de a juca pe cele mai mari scene din țară, dar și din străinătate. În interviul exclusiv acordat pentru Impact.ro, actorul ne-a povestit că banii au fost o consecință a muncii sale și nu un criteriu care să îl motiveze în carieră. Îi place ceea ce face și acest lucru se vede la fiecare reprezentație.
Pe Marius Manole l-am întâlnit la MoBU, cel mai mare târg de artă contemporană din Europa de Est, care și-a deschis porțile pe 19 mai pentru 10 zile pline de artă în toate formele ei actuale, Conferințe, experiențe vizuale, augmentate și interactive, în compania artiștilor, a galeriștilor, a și a zeci de celebrități din lumea culturală, media și digital din România.
Cu această ocazie, actorul ne-a povestit și despre rolul principal pe care și l-a adjudecat într-un musical, deși toată viața i s-a spus să nu cânte, pentru că e afon, dar și despre o criză de hipotermie pe care a avut-o chiar în timpul unui spectacol și cu care și-a speriat colega de scenă, pe Carmen Tănase.
Care a fost momentul în care meseria de actor ți-a adus și satisfacții financiare?
Faptul că reușeam să mă întrețin deja era o realizare, iar apoi sigur, după foarte multă muncă, au început să apară și mai mulți bani. Acum noi suntem așa de împrăștiați și de hărtăniți și de pe drumuri că la noi banii nu stau niciodată. Îți vine să iei de oboseală de pe la benzinării, de oriunde, să cumperi, să faci. Pe noi nu banii ne-au motivat în carieră sau cel puțin nu pe mine. Că au venit, asta e foarte bine, slavă Domnului, după muncă, dar acum vreo 15 ani poate să spun că am început să câștig și eu ca omul.
Care este prima peripeție care îți vine în minte din turnee alături de doamna Carmen Tănase sau de doamna Lia Bugnar? Sunt două dintre amicele tale.
Nu e e peripeție care ne-a dus tocmai la ceva comic. Țin minte că în urmă cu două luni pe scenă, cred că la Dublin, la Birmingham, undeva, am făcut o criză de hipotermie în timpul spectacolului și am început să tremur, pur și simplu de oboseală. Țin minte că nu puteam să-mi dau replica. Mai aveam o scenă mică de jucat cu Carmen, m-am întors cu spatele la public ca să nu vadă și eu făceam așa (n.r. tremuram). A fost îngrozitor, am crezut că o să fac infarct, dar după aceea m-au pus cu ceaiuri, cu alea și am trecut.
În timp ce îmi era rău, mă uitam și la Carmen și îmi venea să râd de cât de înspăimântată era că nu înțelegea ce trebuie să facă, ce mi se întâmplă, nici eu nu știam ce mi se întâmplă. Și după aceea am terminat spectacolul și aia a fost, dar da, se întâmplă, noi suntem ca o familie și ce se întâmplă în familie, cam așa se întâmplă și pe scenă.
Afirmai că ai așa o frică care te paralizează în legătură cu filmul. De la ce ți se trage?
Nu e o frică. Nu am făcut și când nu faci un lucru, ți se pare că nu știi să îl faci. Acum fac un musical la Teatrul Național, de exemplu, cu rol principal, și toată viața mea, toată lumea mi-a spus: “Tu ești afon, să nu cânți vreodată! Deci nu!” Și m-am dus la doamna aceea, după ce că am acceptat rolul și le-am spus: eu nu cânt. M-am dus la doamna care se ocupă de muzică și mi-a spus: “Dar nu ai nicio problemă! Nu ai exercițiu, dar nu ai o problemă”. Așa e și cu filmul, probabil. Nu oi fi eu cel mai mare actor de film și probabil nu o să fiu niciodată, dar cred că aș putea și eu să joc un rol mai mic pe acolo, că nu s-o împiedica filmul românesc de mine! Dar nu s-a ivit oportunitatea și eu sunt obișnuit să nu lupt pentru lucrurile pe care le am. Dacă îmi vin, îmi vin, dacă nu, nu lupt pentru ele. Eu îmi fac meseria mea bine și dacă se leagă bine, dacă nu se leagă, nu a vrut Dumnezeu.
Dar pentru seriale TV ai fost la castinguri? Îți dorești?
Am fost la câteva, îmi doresc, pe unele le-am luat. Se pare că am mai luat acum unul, o să vedem.
Deci te vedem pe micul ecran?
Posibil, da, în curând. Nu pot să vă spun, dar, în curând s-ar putea să da.
VIDEO: Daniel Bălan
