09:16
Grecia a fost aproape 400 de ani parte a Imperiului Otoman, dar apariția Turciei de azi și a Republicii Elene au fost însoțite de lupte sângeroase și de pierderi masive de ambele părți. Conflictul dintre Grecia și Turcia are rădăcini adânc ancorate în istoria celor două state și a continuat de-a lungul anilor, iar de multe ori a escaladat.
Guvernul de la Atena a acuzat de mai multe ori Turcia de încălcarea întelegerilor dintre cele două state și a dreptului internațional. Astfel, Ministerul elen pentru Migraţie acuza anul trecut Ankara de tentativa de a provoca o „escaladare” în Marea Egee, prin efectuarea unor „manevre periculoase” şi încurajarea migranţilor să intre în Grecia, principala poartă de acces a acestora în Uniunea Europeană.
Cel mai recent incident s-a petrecut chiar în luna aprilie, când bombardiere turcești au zburat deasupra a şapte insule greceşti locuite, iar Ministerul de Externe elen a acuzat Turcia de „provocări inacceptabile, care încalcă dreptul internaţional şi de asemenea pun în pericol traficul aerian internaţional”. Însă Ankara a negat suveranitatea Greciei asupra mai multor insule din estul Mării Egee, deoarece sunt militarizate.
Turcia a reușit să bulverseze și aliații NATO după ce a anunțat că nu susține aderarea Suediei și Finlandei la alianța miliatră. Ankara are a doua cea mai mare armată permanentă a NATO și este situată într-o regiune importantă din punct de vedere strategic, ceea ce o face un aliat indispensabil.
Faptul că Recep Erdogan nu vrea ca cele două state nordice să facă parte din NATO nu poate decât să-l bucure pe Vladimir Putin, care a repetat în dese rânduri că nu vrea o extindere a alianței la granițele țării sale. Rusia împarte o frontieră de 1.300 de kilometri cu Finlanda.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Relațiile istorice turco-ruse nu au fost dintre cele mai bune, după cum demonstrează și faptul că au purtat peste zece războaie între secolele XVI și XX. Acum, relația dintre Recep Erdogan și Vladimir Putin a făcut posibilă o cooperare mai strânsă între cele două țări.
Sancțiunile statelor occidentale, tensiunile cu Europa pe tema situației din Cipru și a crizei migranților și amânarea procesului de aderare la UE al Turciei au împins Anakara tot mai aproape de Rusia, iar liderul de la Kremlin vrea să profite de această situație, mai ales că se află în luptă cu Occidentul din cauza războiului din Ucraina. În tot acest context, Turcia pare să păstrează relații bune atât cu Vestul, cât și cu Rusia, care construiește mai multe reactoare nucleare pentru turci, iar Erdogan a refuzat să declare că nu va mai cumpăra echipament militar rusesc pe viitor.
„Turcia încearcă să păstreze acest act de echilibristică adoptat din cauză că nu are încredere în ruși, dar nici nu e sigură că se poate baza pe sprijinul Occidentului”, a explicat Stephen Flanagan, analist politic al corporației RAND, potrivit Business Insider.
Puțină lume își mai aduce aminte că pe 6-7 septembrie 1955 a avut loc un pogrom barbar la Constantinopol, condus de guvernul turc pentru a pune presiune pe englezi să accepte ca o parte din Cipru să revină Turciei și nu la Greciei în timpul tratativelor de pace. Acesta a fost o mare lovitură pentru greci, care nu s-au așteptat la așa ceva din partea Turciei.
Evenimentele au fost declanșate după o informație potrivit căreia sediul consulatului turc din Salonic, Grecia de nord, clădirea în care în 1881 se născuse Mustafa Kemal Ataturk, fusese cu o zi înainte ținta unui atac grecesc cu bombă. Dar, de fapt, bomba fusese plantată de un portar turc al consulatului, incidentul fiind regizat de serviciile secrete turce.
O mulțime de turci, în jur de 100.000, care fuseseră aduși dinainte în oraș cu camioanele, iar unii scoși din pușcării, a atacat comunitatea greacă din Istanbul timp de vreo patru – cinci ore. Acel atac sălbatic
a accelerat emigrarea etnicilor greci din Turcia, și, în special, din regiunea Istanbulului.
