Puțin cunoscut de publicul larg din România, un manuscris de la 1570 ce se referă la construcția de rachete spațiale i-a uimit pe cercetători. Atribuit inventatorului Conrad Hass, de origine austriacă, dar care și-a trăit ultimii 25 de ani de viață în Sibiu, documentul a fost readus în atenția lumii de un vlogger venezuelean stabilit în Croația, Brayan Zambrano.
Un vechi manuscris, aflat în Arhivele orașului Sibiu, a declanșat un val uriaș de controverse în comunitatea științifică internațională. Descoperit în 1961 de dr. Doru Todericiu, profesor de Ştiinţe şi Tehnologie la Universitatea din Bucureşti, „Manuscrisul de la Sibiu”, ce datează din 1570, vorbește despre rachete spațiale și prezintă planșe dedicate cu obiecte zburătoare neidentificate.
„Manuscrisul de la Sibiu” este un volum de 450 de pagini, scris în întregime în limba germană și cuprinde, printre altele, desene, date tehnice şi descrieri detaliate ale…. rachetelor în trepte. Poate să pară SF, dar cu peste 400 de ani înainte ca omenirea să cucerească spațiul cosmic, austriacul Conrad Haas a detaliat pentru prima oară construcția rachetelor.
De curând, vloggerul venezuelean stabilit în Croația, Brayan Zambrano, a postat pe rețelele sale de socializare un vlog-documentar video – destinat acestui subiect despre știință și tehnică, despre trecut, prezent și viitor: „„Manuscrisul de la Sibiu”: o carte veche de 500 de ani care descrie cum se construiesc rachetele spațiale, descoperită de un profesor de Știință și Tehnologie de la Universitatea din București, în Arhivele orașului Sibiu, România”, scrie adevarul.ro.
Cu acest prilej lansează și o serie de teorii: „O lucrare despre călătoriile în timp? Viziuni despre viitor? Sau cunoștințe extraterestre?”. Sunt întrebări asupra cărora vloggerul își invită urmăritorii să reflecteze.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Conrad Haas era un inginer militar sas originar din Austria, dar care, la vârsta de 42 de ani, în 1551, a fost trimis la Sibiu de Ferdinand de Habsburg, împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, pentru a se ocupa de arsenalul orașului. Haas a rămas la Sibiu până la sfârșitul vieții.
Arsenalul din localitate, localizat și astăzi în Cazarma Kempel din Piața Armelor, a fost construit după indicațiile lui Haas. Arsenalul sibian a fost unul dintre cele mai bine dotate și înaintate ca tehnologie militară din sud-estul Europei în acea perioadă, sub administrarea lui Haas.
Revoluționarele descoperiri în privința armamentului, ale lui Conrad Rudolf Haas, ar fi fost folosite în război, împotriva turcilor. Istoricii susțin că datorită lui, în 1542, Viena a fost salvată de asediul otoman, în timpul căruia Buda a fost transformată în paşalâc.
„Cea mai surprinzătoare și poate relevantă descoperire constă în vechimea manuscrisului care datează undeva între anii 1550 și 1570 și se pare că a fost scris de Conrad Haas, un inginer militar care a lucrat pentru Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei. Se crede că s-a născut în Austria și a devenit conducătorul și arhitectul Arsenalului Imperiului Austriac sub Regele Ferdinand, în Transilvania. A reușit să-și folosească desenele și să le pună în practică”, afirmă vloggerul venezuelean Brayan Zambrano în clipul video postat.
„Manuscrisul de la Sibiu” este considerat cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei spațiale moderne și a fost publicat, în premieră, în 1967, într-o revistă istorică românească, sub acest nume. Ulterior a fost publicat în mai multe ediții, ultima în 2008, sub egida Academiei Române: „Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400–1569)”.
Manualul cuprinde, printre altele, detalii însoțite de numeroase desene despre modul de asamblare și funcționare a unei rachete în trepte, despre aruncătoarele reactive pentru încărcături de luptă, stabilizatoare triunghiulare de direcție în zbor, modul în care încărcăturile pot fi transportate la distanță, precum și despre combustibilul lichid.
Interesant este că Manuscrisul de la Sibiu conţine un raport detaliat al unei „suliţe zburătoare”, cu o rază de acţiune considerabilă şi eficientă şi al lansării unei rachete în trepte, cu combustibil solid, în oraşul Sibiu, unde se crede că mii de oameni ar fi asistat la evenimentul încheiat cu succes deplin, în 1555.
Textul discută mai multe probleme legate de design. Printre altele, inginerul militar descrie principiul de funcționare a „suliței zburătoare” (prima descriere cunoscută a unei rachete cu mai multe trepte), folosirea aripioarelor triunghiulare și vârfului în formă de clopot și combinațiile diferitelor amestecuri de carburant bazate pe combustibil lichid.
Paradoxal sau nu, Conrad Haas era, de fapt, o persoană care avea concepții evoluate, pacifiste, considerând că firesc ar fi ca „lumea să trăiască în pace, război să nu mai fie, muschetele să fie lăsate neatinse sub acoperiş, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăştie moarte iar praful de puşcă să nu mai ia foc şi nici să se umezească”, adăugând că în acest chip „prinţul va rămâne cu banii şi armurierul va rămâne în viaţă”.
Ceea ce se știe cu certitudine este faptul că un producător german de artificii a fost primul care a experimentat un tip de rachetă numită rachetă în trepte, câțiva ani mai târziu, în 1590. Există dovezi în acest sens: un tratat de artilerie al unui specialist polonez publicat în 1650, adică la 100 de ani distanță de documentul din Transilvania.
Inventatorul Conrad Haas nu s-a limitat doar la conceperea rachetei in trei trepte. El a descoperit noi compozitii pentru combustibili, a proiectat baterii de rachetă, aripi in forma literei delta pentru aceasta, rampe de lansare pentru dispozitivele balistice, chiar și o ”căsuță zburătoare”.
Patru secole mai tarziu, inginerul și fizicianul sas Hermann Oberth, născut în Sighișoara, avea să ducă mai departe cercetările lui Haas, contribuind decisiv la dezvoltarea astronauticii și a tehnologiei de fabricare a rachetelor. Ulterior, ideile lui Haas și Oberth aveau să fie perfecționate și puse în aplicare de faimosul om de știință german, Wernher von Braun, creatorul rachetelor V2 folosite de Hitler, dar care, ulterior, a devenit director la NASA și „părintele programului spațial american”, fiind implicat în Programul Apollo și trimiterea primilor oameni pe Lună.
