12:40
Firește, nu există o modalitate corectă sau perfectă de deplasare a omului. O asemenea rețetă nu s-a inventat pentru simplul motiv că nu e necesară. Fiecare deține, inconștient, modul său de a merge.
Este natural acel legănat al membrelor superioare care facilitează mișcarea. Amplitudinea oscilației mâinilor este de obicei egală pentru ambele brațe. Nu este vorba despre o știință menită să se ocupe de astfel de detalii.
Totuși, atunci când e vorba despre personaje de notorietate, cu funcții la cel mai înalt nivel, nimic nu pare să le scape unor fini observatori. Așa cum e cazul președintelui rus, Vladimir Putin.
Când Vladimir Putin merge și piciorul său stâng este dus în față, brațul drept se clatină greoi, într-un fel neobișnuit. Este aproape nemișcat și lipit de corp.
Acest mod special de a se deplasa a stârnit multe speculații, mai ales peste Atlantic. Unii îl văd ca pe o afecțiune neurologică, poate chiar un semn al debutului bolii Parkinson, deoarece oscilația redusă a brațului ar fi un potențial indicator al unei precoce maladii. Alții speculează pe tema unui accident vascular cerebral minor sau chiar că ar suferi de autism.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Însă, liderul de la Kremlin nu are nicio problemă medicală cu brațul drept. Scrie, mănâncă și face judo cât se poate de normal. În plus, are această abordare de mulți ani și nu s-a schimbat. Prin urmare, altele pot fi cauzele.
Nimeni nu uită că Vladimir Putin a fost spion în timpul Războiului Rece. Ofițer al temutului KGB, principalul serviciu de informații al URSS post-stalinistă, se afla la Dresda, Germania comunistă, în momentul căderii Zidului Berlinului. Și-a început cariera politică din postura de primar al Sankt-Petersburgului, apoi a devenit unul dintre cei mai apropiați consilieri ai președintelui Boris Elțin, care l-a numit director al Serviciului Federal de Securitate în 1998. Pentru ca un an mai târziu să devină premier al Guvernului Rusiei.
Vladimir Putin are un mod deloc uzual de a face afaceri, învățat de la o veche cunoștință, un profesor care l-a salvat de violența cetățenilor sovietici, atunci când situația financiară a oamenilor era la un nivel foarte scăzut. Viitorul lider suprem a devenit favoritul profesorului său. Acesta era, de fapt, o femeie. Ea l-a învățat cultura rusă, iar el s-a îndrăgostit de dascălul său.
La doar 16 ani Putin a vrut să intre în centrul de spionaj al țării, însă era prea tânăr. Militarii care se ocupau de siguranța serviciului l-au sfătuit să muncească din greu pentru a accede printre ei. Visul lui Vladimir Putin a fost să spioneze Germania Federală, să-și servească țara într-un mod cât mai important posibil, decât să-și sacrifice viața pentru popor.
În anul 2000, atunci când a devenit cetățean al Federației Ruse, și-a consultat profesoara în legătură cu gestionarea țării. Femeia i-a spus atunci că are un mers de bandit. O echipă de medici americani a decis să examineze modul său de mers, publicând și un articol pe această temă într-un jurnal științific în anul 2015.
Intitulat „The Gunslinger’s Approach”, materialul subliniază că Putin a fost cândva membru al KGB (până în 1991). În manualul de antrenament al echipei KGB Alpha, putem citi următorul pasaj din capitolul 2 referitor la modul corect de mișcare: „Este absolut necesar să ții arma la piept sau în mâna dreaptă. În timp ce mergi înainte, fă-o complet doar pe o parte, stânga (…).”
Ipoteza cercetătorilor este aceea că Putin merge respectând regulile celebrului serviciu de spionaj ținând imaginar o pușcă sau un pistol în mâna sa dreaptă imobilă ori pentru că i se pare firesc să adopte o asemenea abordare a tipului care ține o armă. Desigur, această recomandare din manualul de instruire KGB nu dovedește nimic. Acestea pot constitui simple speculații ale cercetătorilor.
Pentru a-și respinge sau confirma teza, ei au examinat comportamentul altor militari ruși, foști ofițeri KGB. Surpriză, acolo au remarcat același mers cu pași bizari, cum ar fi cei ai foștilor miniștri ai Apărării, Anatoli Serdyukov și Serghei Ivanov, dar și a unui comandant militar de rang înalt, Anatoli Sidorov. Felul lor de a se deplasa are aceeași caracteristică, precum celei a lui Putin.
Astfel, ipoteza cercetătorilor este că Putin se mișcă după regulile vechiului serviciu de spionaj, ținând un inexistent revolver în mâna dreaptă nemișcată.
Modul de a merge al președintelui Putin, cu brațul aproape nemișcat și cu trunchiul balansându-se excesiv pentru a compensa mișcarea a nedumerit mult timp pe toată lumea.
Teoria nu explică de ce gărzile de corp ale lui Putin și foștii lideri ruși și sovietici nu funcționează la fel. De asemenea, sfidează raționamentul logic în alte două puncte. În primul rând, un bun spion nu dezvăluie faptul că este înarmat atunci când se mișcă. În al doilea rând, potrivit biografiei oficiale, Putin nu a servit niciodată în armată și nu a fost nicicând antrenat să fie gardă de corp.
Criticii spun că Putin și-a afectat brațul în timp ce purta prosoapele grele pline cu bani care aparțineau șefului său din Sankt Petersburg, AnatolySobchak. După ce și-a pierdut postul de primar la Sankt Petersburg, Sobchak a scăpat de arestare pentru corupție. Astfel Putin și-ar fi organizat exfiltrarea rapidă și eficientă în Franța.
Dar teoriile nu se opresc aici. Unii sugerează că țarul de la Kremlin a contractat o poliomielită în copilărie, alții că s-a născut cu o maladie ce i-a afectat partea dreaptă a corpului. Cu toate acestea, nimeni nu a confirmat până acum că șeful statului rus are un mers de pistolar.
O altă ipoteză ce se dorește a fi plauzibilă este aceea a existenței unei leziuni la spate apărută mai târziu în viață, care a făcut ca anumite mișcări ale brațului să devină dureroase sau incomode. Mișcarea neliniștită a picioarele sale şi poziţiile ce par incomode atunci când este aşezat, precum şi obiceiul său de a nu sta într-un loc pe scaun pot fi, de asemenea, un indiciu.
Ipoteza unui accident este puțin probabilă, pentru că sunt multe videoclipuri în care Vladimir Putin face sport fără niciun fel de probleme aparente.
Cea mai simplă presupunere este cea legată de un tic, un obicei luat din dorința de a adopta o abordare țeapănă, de conducător fără inhibiții, o abordare întărită de faptul că prietenul său „Dmitri” are aceleași reflexe și posturi.
Desigur, fără confirmarea lui Putin însuși, care nu va veni niciodată, nimeni nu poate pretinde că știe cu certitudine motivul acestei mișcări. Rămâne cu siguranță cea mai convingătoare teoremă de astăzi. (sursa egora.com)
