Mama Elenei Gheorghe, detalii despre fiica sa celebră. „Am știut sigur că Elena va fi artistă până să facă un an”. EXCLUSIV

Mamă a trei copii, Elena, Ana și Costin, Mărioara Man Gheorghe este acum și o bunică fericită. Aceasta spune că tot ce și-a dorit încă din copilărie, o familie numeroasă, un soț bun și o carieră artistică i s-a îndeplint. Având o copilărie grea, după cum însăși ne-a mărtuisit, la doar 14 ani a plecat de acasă, din Ardeal, în capitală, pentru a-și împlini visul. În ceea ce o privește pe celebra sa fiică, aceasta ne-a dezvăluit că Elena a dat dovadă că este talentată încă de mică și că a luat-o cu ea, pe scenă, încă de când aceasta avea trei-patru ani. Fiind soție de preot, Mărioara știe toate slujbele religioase, la fel ca și copiii săi, crescuți de mici cu credința în Dumnezeu.

Mama Elenei Gheorghe a vorbit despre fiica ei celebră

– Sunteți mamă, bunică, dar și profesor… Cum trebuie educați copiii în ziua deastăzi?

Ca fiecare mamă, trebuie să încerci să-i educi pe copii să aibă cei șapte ani de acasă. Ca și mamă, profesor, preoteasă, am încercat să-i educ și cum am fost educați noi de părinii de la țară. Cu bun simț, să vorbești frumos, să mergi pe stradă și să nu arunci după garduri, să știi să saluți, plus respectul față de cei din jur. Și la școală la fel, să știi și cum să vorbești cu colegii, să nu ieși în evidență prin prostie, să fii pieten cu ce din jur, ca să te accepte. Azi, la școală, mulți dintre copii se uită cum sunt îmbrăcați ceilalți.

„Eram atât de fericită când purtam uniforma”

– Era mai bine cu uniformă?

Țin minte când mergeam la școală, cât de fericită eram să îmbrac uniforma, stăteam la un cămin liceal, ne făceam curățenie. Am avut o copilărie foarte grea, dar și frumoasă, că am plecat la 14 ani de acasă… Dar când îmi călcam uniforma și-mi puneam insigna și cordeluța, atâta bucurie aveam, cât de fericită eram. Și acum mă uit la acea uniformă.

– Care a fost visul dumneavoastră din copilărie?

Visul meu a fost să fac școală și să ajung cântăreață, de aceea am plecat din Ardeal. Eram foarte harnică, iar pentru tata eram bună acasă. Atunci mi-am zis că eu acolo nu stau, să mă mărit la 16 ani și plec să fac școală și carieră. De când eram mică, voiam copii, așa visam eu o familie, cu copii și cu un soț bun.

Elena o însoțea peste tot

– V-a fost greu cu trei copii?

Toți cei trei copii ai mei din clasa a patra au plecat la București. Costin era la Sportul Studențesc, fetele mergeau la Palatul Copiilor. Întâi am mutat fetele în aceeași clasă, în Rahova. Făceau cam 40 de minute până la Palatul Copiilor, apoi până la Clinceni, tot la fel… Așa că, pentru a nu mai face două ore pe drum, așa am gândit, să-i mut.

– Când v-ați dat seama că Elena are talent?

Elena cânta de când s-a născut. Am descoperit-o la niciun an, la cum bătea ritmul. Am știut sigur că va fi artistă. Ea parcă s-a născut așa, și-a dorit asta. Recunosc că a fost și dorința mea, am văzut că are și voce. Și Ani a făcut muzică, dar Elena fiind cea cerută pe scenă, ea a zis mereu că nu vrea să fie sora Elenei doar. Mi-aș fi dorit să fie și ea, și ea are voe, dar nu a vrut.

Elena o adoră pe Monica Anghel

– Ați cântat împreună cu Elena?

Am luat-o la TVR de la 3-4 ani. Elena a cântat cu mine. Era după mine peste tot, cânta. Tot ce face trăiește, e ceva din interior. E perfecționistă. Era mică și venea lume multă la noi, iar ea cânta foarte mult din Monica Anghel, îi plăcea mult de ea, de ce voce și timbrul are, era încântată, îi știa piesele. Mereu a vrut mai mult, și acum la fel. Muncește mult la orice cântec, la orice ieșire. Nu-și pierde timpul, lucrează, studiază. La ea repetiția e mama succesului.

Cântă și la înmormântări

– Elena a cântat și-n biserică?

A venit ea să cânte în biserică. De mici i-am dus. Și acum știe cântecele. Toți copiii le știu, îl laudă pe Domnul prin cântec. Sâmbăta nu prea mai are cum, dar la sărbătorile mari vine la biserică, la Clinceni. Dar se duce oricum și la București.

– Cântați și cântece religioase?

Știu toate slujbele. Cânt și la slujba de înmormântare, și la cea de botez și de cununie. Nu pot sta fără să cânt. 36 de ani lângă părinte, le-am învățat pe toate. Am făcut 40 de ani de când cânt, am avut concert la Sala Radio, cu orchestra Radio, a fost sala plină. Perioada aceasta am cocerte la Zilele Orașului, la Zilele Comunei.

Și nepoții par să-i calce pe urme

– Nepoții vă calcă pe urme?

Ema, fata lui fi-miu, a fost aici și a înregistrat trei piese în studio. Nu a făcut cu vreun profesor, dar cântă, are talent. A fost o petrecere pentru colegele mele, a vrut și ea să cnte. Toți au rămas cu gura căscată, a cântat live toate trei piesele. Se dă și peste cap, face sfoară, dansează, e nebunatică. Va fi și ea artistă.

Ea vrea să cânte, un copil ca acesta face carieră, nu unul de care te rogi. Și Anya cântă. Și Luca (n.r. băiețelul Anei, sora Elenei) pe la petreceri, dar doar Nicolas (n.r. fiul Elenei) studiază pianul. Amelie merge la balet. Nicolas merge și la fotbal, dar nu cred că va avea talentul lui Luca, și tot muzică o să facă. Ei sunt averea noastră.

– Cum sunt petrecerile în familie?

Sunt frumoase, ne strângem toți, e bucuria să-i vezi pe cei mici cum se joacă. E cea mai frumoasă perioadă a lor, copilăria, sper să nu le-o mai ia nimeni. Ei sunt averea mea. Viața mea sunt cei din jurul meu de care-mi pasă.